Jorge Luis Borges – Pagina 9

Paris 1856

O lungă boală l-a obișnuit / Cu moartea. Să înfrunte-ncă o zi / De hărmălaie … →

Nu vreau să fiu ce sunt. Avară soartă / În ăst netrebnic veac m-a azvârlit … →

În surpătura arsă uscatu-s-au scaieții, / se zgribulește luna-n răcoarea dimineții, / e câmpul rupt … →

Acum e invulnerabil ca zeii. / Nimic pe pământ nu poate să-l rănească, nici lipsa … →

Ce-i drept, nu știu nimic despre el – / în afară de numele de locuri … →

Brusc, seara străvezie s-a făcut, / Fiindcă ploaia cade, cade-ntruna. / E mult de când … →

O zi de om pe toate cu uimire / le ține-ntr-însa, ziua din Olimp, / … →

Oh, ce n-aș da pe amintirea străzii / nepietruite, cu zidul de chirpici / și-un … →

Ignoră luna că-i calmă și clară, / și nu știe luna că lună este, / … →

În centrul Europei au pus la cale o conspirație. / Faptul datează din 1291. / … →