Jorge Luis Borges - Versuri.pro

Poemul Presupunerilor

În seara cea din urmă plumbii șuieră. / E vânt și vântul vântură cenușa, / … →

Lasă cartea să cadă, fiindcă știu acum / că sunt ființele din carte. / (Vor … →

Lui Borges − celuilalt, nu mie − i se întâmplă tot felul de lucruri. Eu … →

Marte, război. Apollo, foc ceresc. / Neptun e marea. Ochii mei s-o vază / nu … →

Cercul cerului îmi măsoară gloria, / Bibliotecile Orientului își dispută versurile mele, / Emirii mă … →

Mereu încercuit a fost de marea / Străbunilor saxoni, care-au numit-o / Ruta balenei, denumire-n … →

Emisfera australă. Sunt algebra / de stele neștiute de Ulise, / bărbatul caută fără odihnă … →

Orașul e în mine ca un poem / pe care nu mi-a reușit să-l prind … →

Grăiește glasul meu iberic vers / Ce spune ce-a spus întotdeauna; / Cum Seneca ne-nvăța, … →

Înainte de-al zări pe Odiseu / cu-ai săi vâslași ce marea o brăzdează, / ebănuite … →