Johann Wolfgang Von Goethe – Jurnalul VII

Să știi că jos mătușa stă la pândă
Și-mi numără minutele-n tăcere;
Gândindu-se ce facem noi, cu-o blândă
Nuia-mi măsoară orice-ntârziere.
Dar tu să stai de veghe; ca dobândă,
La miezul nopții vom gusta plăcere.
Se smulge din îmbrățișare, iese,
Și vine iar, purtând mâncări alese;

Sensul versurilor

O întâlnire secretă între doi îndrăgostiți, supravegheați de o mătușă suspicioasă. Ei își savurează momentele de intimitate, sfidând interdicțiile și bucurându-se de plăcerile ascunse.

Lasă un comentariu