Johann Wolfgang Von Goethe – Pagina 32

Din Nou, Iubita

De ce hârtiei vești din nou voi da, / Iubite, nu-ntreba prea hotărât; / N-am … →

Prinții-și imprimă ades în aramă slab argintată / Respectabilul chip; poporul, o vreme, se-nșeală. / … →

Frunzulițe, flori, puzderii, / Să mă mângâie vin, blând, / Tineri zei ai primăverii-n / … →

„Sfântul Ioan în Noroi” se cheamă-o biserică… Iată / Zic că Veneția, azi, e sfântul … →

Mai departe? Iar schimbi locul / Când ce-i bun e-n jurul tău? / Cată doar … →

Ca nicovala e țara, stăpânitorul e ciocanul. / Poporul cu tabla-l asemui, ce-n mijloc se-ndoaie. … →

Se-mprăștie ceața / Și bolta-i senină / Din lanț se desface / Eol încruntatul. / … →

Ce aud așa fierbinte / Răsunând afară pe pod? / Cântecul lăsați să intre / … →

Voios meșteșug, poezia; doar cam scump îl găsesc; / Cărticica sporește, însă țechinii se duc. →

Odată un băiat avea / Un porumbel pestriț, frumos, gingaș, / Din gura lui mîncare … →