Johann Wolfgang Von Goethe – Pagina 27

Vorbește o Fată

Ești grav, iubite! Chipul tău îmi pare / Sculptat în marmoră, așa-i de rece: / … →

Să nu blesteme gura-ți de rubin / Când prea îndrăzneață mi-i firea. / Ce temei … →

Prinții-și imprimă ades în aramă slab argintată / Respectabilul chip: poporul, o vreme, se-nșală. / … →

Lăsați-mă în șea să-mi fac de cap! / Cu voi în cort și în bordei … →

Dar chiar în zid de bronz și-n graniți crunte / Atare poartă, groaznică, cedează, / … →

Un flăcău în câmp zări / Floarea de răsură, / Mândră-n straie purpurii. / Dulce-n … →

Buchetul ce l-am cules / Te salută de mii de ori. / M-am tot plecat … →

Flori mărunte, foi în muguri, / Îmi răsfiră ușurei / Pe o panglică de mătase … →

Cum gândiți sau să gândiți s-ar cere, / Nu mă privește pe mine. / Am … →

„Dragule, oare de ce nu ai venit azi în Vigna? / Singură, cum ți-am promis, … →