Johann Wolfgang Von Goethe – Pagina 24

Veneția 1790 – 8

Gondola aceasta c-un leagăn lin clătinat o asemui, / Iar umbrarul deasupra pare-un sicriu uriaș. … →

Cântec de mai / Ce plină-i natura / Straluce-n jur! / Cum râde câmpul! / … →

Inima, atunci, mi-a zis: călare! / Și, într-o clipă, am fost în șa. / Se … →

Cum? Ai trecut pe lângă mine-n pripă? / Și-ai revenit și tot nu te-am văzut? … →

Nu prea tac cu drag poeții / Să se-arate vor băieții; / Slavă, hulă, să … →

Nu jeliți singurătatea / Nopții! nu: ea va-mplini, / Frumoaselor, bunătatea / Mâinilor de-a se-ntâlni. … →

Îngerii au luptat pentru noi, drepții, din greu / Și-au fost învinși în fiece luptă, … →

Cine trece călare hai hui / Prin noapte? E tatăl cu fiul lui; / Îl … →

Cunoaște-te! Ce-nseamnă asta oare? / A fi, dar și a nu fi… Ei, amice, / … →

Gondola aceasta c-un leagăn lin clătinat o asemui, / Iar umbrarul deasupra pare-un sicriu uriaș. … →