Johann Wolfgang Von Goethe

Lui Merck

Primește acest gaj pe care / Chiar mâna mea a fost în stare, / Cu … →

Dacă mi-ești dragă eu nu știu / Doar chipul tău străluce viu / Și zilnic … →

Clădiri și străzi dorm scufundate-n noapte. / Patul e larg, spre-a ne prii popasul. / … →

Ce mândru sună când poetul / Cu sori și regi se-asemuiește; / Dar cum își … →

N-am să mustru-mprejurarea, / Mi-i iubirea ta nectar. / Ți-i hoție-nflăcărarea? / Bucurie mi-i și … →

Nevoia te-ndeamnă spre rugă, se zice… Străinul / Meargă-n Italia, căci află duium de nevoi. →

Repet: ultimă încercare! / Că firea-mi iez nici coajă n-are. / Tu cată-ți rost: cu … →

Unde-nfloresc trandafiri și vezi vițe-mpletite cu lauri, / Te-ademenesc turturei, greieri-s desfătători, / Oare al … →

Să-mi fie dragă doar din obicei? / Un chip mi-ar fi și nici o bucurie, … →

Când de iubită ajungi despărțit, / Ca Răsăritul de Asfințit, / Inima trece pustiul cumplit! … →