Ion Pachia-Tatomirescu – Versuri.pro https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png Ion Pachia-Tatomirescu – Versuri.pro https://versuri.pro 32 32 Zalmoxis al VII-lea https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-zalmoxis-al-vii-lea https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-zalmoxis-al-vii-lea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88249 →]]> Îți sunt dac-pandur, din plaiul cel dur,
la mine-n arteră, Dacia-mi e sferă,
mi-e foton și-azur, mi-este cerul pur,
mi-e lumea de speră lumina de-o eră,
mi-e soarele sur – îți sunt Dac-Pandur.

Soarelui din soc, de-andezit îi sunt scoc:
cerească supapă, Sarmis tot mi-adapă –
rege-i costoboc de sfânt poloboc,
balanță-i la Apă, nu-i romanic papă :
soare mi-i pe scoc, andezit mi-e-n soc..!

26 martie 1976 / 24 noiembrie 2013.

]]> https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-zalmoxis-al-vii-lea/feed 0 Glosar de Ler-Undrea https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-glosar-de-ler-undrea https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-glosar-de-ler-undrea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=28268 →]]> Stele de pe casă, mireasă și rege,
neaua de pe lege-mi fac nunta-nțeleasă.
Floarea de-avrămeasă rănile-mi tot drege,
dacă mă alege sfânt-aurăreasă,
sublim-vaporoasă – se subînțelege!
Nu dintre ciomege, mi-e-armura culeasă,
în rănirea-i deasă ca de-un vicerege;
rănirea-mi celestă nu-i din cele blege,
de-a se reculege, punându-și doar vestă;
pare, poate, -agrestă, de-i zăriți edemul,
când intru-n rustemul cosmic, de v-atestă:
n-am fost la fiestă, n-am purtat blestemul!
Soartei mă contestă de-am turtit eu semul
peșterii din ghemul gordian, de-o gestă!
Cine mă-nțelege are loc de casă:
neaua mi-e mireasă, mire-i sunt, nu rege!
12 octombrie 1967 / 9 decembrie 2013.

]]> https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-glosar-de-ler-undrea/feed 0 Cu Arc de Sol-Ceresc în Subțioară https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-cu-arc-de-sol-ceresc-in-subtioara https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-cu-arc-de-sol-ceresc-in-subtioara#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=28284 →]]> Gurii-de-Rai, dorul se lasă-n ore,
din arcul câmpului lichid, ce este
rotit către amiază de celeste
în rochii lungi, brumate şi sonore….
În frunte-i orologiul – de-i chiar peste
balauri albi din cosmicele hore ;
în clopote, pe somn, mirate nore
văd casa-n grâu şi nu dau încă veste :.
că s-a-ncreţit genunea-ntâia oară,
că-n uşa nopţii mărul ne ’lumină
de-nzorieri, cu ierburi şi cu vină.
purtată de sămânţă în vioară,
când jos e graiul iar presus lumină
cu arc de Sol-Ceresc în subţioară.

]]> https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-cu-arc-de-sol-ceresc-in-subtioara/feed 0 Zălmiorul I https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-zalmiorul-i https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-zalmiorul-i#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=28300 →]]> Gerar de năut arde-astronaut
nezărit de Gange, dintre nori de goange,
stelelor nevrut, Lunii scurt sărut –
brazii-picioroange trec Lacteea-n cange,
scrum de-astronaut, gerar de năut..!.
Capul mi-e-n echer, ochii-mi bat a fier,
zariştea mă uscă-n vălu-i de moluscă,
dinţii mi-s de-arcer, mestec praf de cer,
doru-mi cade-n plus că-i grea mişcarea bruscă,
trupul mi-e-n echer, ochii-mi ard sfânt fier..!
20 martie 1976 / 1 noiembrie 2013.

]]> https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-zalmiorul-i/feed 0 La Rana Oarbă cu Destine-n Chingă https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-la-rana-oarba-cu-destine-n-chinga https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-la-rana-oarba-cu-destine-n-chinga#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=28269 →]]> La tâmple-și urcă-n zori cetatea jderii
și piatra înflorește vârstei pragul
cu viorele-aprinse lângă steagul
de la fântâna-nrăzărind puzderii.
De-acum, se pârguiește-n sâni și fragul
iar florile chemării urcă-n merii
dinspre lumina ninsă-n casa mierii,
dinspre cuvânt ce-mpădurește magul.
Oglinda intră-n oblicele puste,
pe limbi de rug – omăt să nu le stingă,
că-s cerbii în vlăsii, flăcări auguste.
Spre rădăcini, fotonii iar să ningă
ziduri de lănci, la templul cu lăcuste,
la rană oarbă cu destine-n chingă!

]]> https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-la-rana-oarba-cu-destine-n-chinga/feed 0 Noul Turn Babel https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-noul-turn-babel https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-noul-turn-babel#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=28285 →]]> Cer striat al sfintei mele ciuperci,
miriapozi cât fulgerele – şi-aceleaşi
furnici de crom,
şi spuma laptelui, printre argele,
şi nuferii negurii
pe limba vineţie a norului de duminică,
şi-aceiaşi fotoni din lanternele zeilor
interferează spre ceţos periciclu,
printre corturi vremuite, intrate-n izână,
să trec vămile ierbii
în ultima stare a materiei..
Apele-mi cântă în fluiere lungi, de piatră,
fulgere se-ncaieră-n cutii solide, ermetice,
meridianele trec
prin inimile de aur ale muntelui,
unde bubuie sângele,
zidari escaladează ceruri
pe scripeţi ficşi, de soare, pe rotile de lună,
printre heliocentrice reptile –
muşchii le zvâcnesc pe mandibule şi parietale,
circulă pe liniile de tramvai ale tibiilor
fără să bage în seamă
semafoarele macilor din rotule ;
zidesc umbrele soţiilor
care nu mai vin cu mâncare prin ploi cu spume ;
tâmplarii răstignesc în ferestre fecioare,
bătându-le-n sâni cuie de-aramă coclită..
Pajuri supersonice cu mii de inimi şi aripi
cară munţii-n gheare, la stăvilarele umbrei,
poartă-mi deschid, spre Samoş,
printre coloanele unui infinit păduros, de uraniu,
de-a lungul oului păsării cu strigăt înalt, răscolitor,
deasupra cerbilor, unde constelaţia sevelor
urcă-n brazi cu pâine şi lapte ;
de la pupitre de comandă,
sondorii, minerii, geologii, medicii abisului
iau pulsul şi temperatura planetelor ;
gările curcubeielor
salută entuziaste, pe geamanduri, viitorul torid ;
poeţii poartă colivii cu granguri de crom –
trimit stoluri, jerbe de fluiere,
înaintea catargului ce duce-n galaxii de narcise
cocoriţa din craniul piramidei ;
galactopitecantropii
fac respiraţie artificială la nouă argele,
împlântându-şi arterele-n câmpuri magnetice,
dirijează aştrii sterpi
în orbitele stelelor gravide..
Prin megafoane intergalactice
se-aude ultimul ordin de zi :
„Până la terminarea zidirii prea-ntârziate
a Turnului Babel,
conform Înaltului Plan de Perspectivă Cosmică,
n-aveţi voie să rămâneţi în urmă!
Chiar dacă inima vă părăseşte
şi-i penurie de combustibili,
ori de lumina noastră cea de toate zilele :
trimiteţi-vă scheletele-nainte!
Nu vă lăsaţi amăgiţi
de luxuriante zăpezi, de muzici îngereşti!
Nu vânaţi
forfotitoare păsări de ceaţă
cu-aripile-nhămate la carul tragic..! “
Lumină sublimă ţâşneşte din ochii savanţilor
aplecaţi asupra tainelor ce-şi aruncă ancorele
în porturi terestre-radare,
cu invitaţii de nuntă şi de botez
de pe insulele fertile numite Alfa-Centauri,
în sunetul unor tradiţii solare aborigene..
În Spintecă-Norul, în faţa oglinzilor,
în Spintecă-Aurul, pe mese de porţelan,
stau la dispoziţia copiilor
vaci de sticlă rumegând luminoasa iarbă –
ugerele-s doldora de lapte.
Mă cuprind
fotonice braţe de entuziasm
din ochii mărunţi ai răcăneilor –
întruchipări dorinţelor vegetale
când holde mănoase sorb torente de-ozon
prin ploi albastre de ioni, de sunete calde.
Moaştele martirilor-sfinţi
înviază-n mustul plaiurilor,
în sângele nestatornicilor navigatori
prin porţile uraniului domestic.
Pe Calea Lactee trec ultimele
autocisterne galbene cu steaguri negre.
Clopoţei se zbat
sub zăpezile ochilor mei –
şi Salmoş, medicul-zeu, mângâie cu şapte degete
domnişoara de Floarea-Soarelui
în vreme ce munţii se ouă..!.
Carele serii se retrag
în cerul dedesubt, împodobit
cu piei de soboli scurmând încă apusuri.
Turnul celest respiră-n fântâni,
şi-n balcoane
flutură cearceafuri înstelate,
luminându-ţi calea spre mine :
poţi veni
să-mi speli osemintele-n flăcări!
Turnul, noul Turn Babel,
gheizer cu păsări-phoenix,
putere a zborului din proprie cenuşă,
chiar dacă-l sugrumă lujerii stelelor –
râmă tăiată peste mijloc,
iarăşi tăiată,
continuându-şi expansiunea
în toate direcţiile
până nu se mai vede
din El însuşi..
Casă ne este
sublimul arbore cosmic,
noul Turn Babel –
şi nu cunoaşte decât doi timpi :
devorarea şi autodevorarea.
Dar acum, iubito,
e ziua a şaptea :
autocontemplarea, încântecul se cuvin
ca un iepure de păpădie
pe harfa câmpiei de rosa canina –
numai de n-ar încolţi prea iute în mine
cancerul fotonilor,
că nici un fruct nu mi-a fost oprit
şi singura morală admisă a fost a bunei lumini –
fereastră în moarte,
înaintea începerii
autodevorării, sinistra..

]]> https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-noul-turn-babel/feed 0 Destinații Confidențiale https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-destinatii-confidentiale https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-destinatii-confidentiale#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=28301 →]]> Ce vrea să spună colosul de piatră,
acest sfinx înnebunit în tăcerea lui,
în liniștea lui de piatră, ce-i curge șiroind prin urechi?
La rugul tâmplelor voastre, sfincșilor,
vin temerar prin fluviile sudorii cu taurul pe umeri.
Ce vor să spună vulturii acestei muzici
când se-nalță cu oceanele la subțiori?
Ce vor pinguinii aceștia cu alfabetul ciudat
când își bat clopotele pieptului:
dinăuntru, cu inimile calde, spre dragoste,
dinafară, cu aripile-ngreunate de țurțuri, de sloiuri?
Epavele mărilor se mișcă-n acest Maraton de lacrimă, de bucurie,
liniștea se sinucide lângă inima unui piept onorific,
pasărea Arheopterix cântă pe năsălia secolului,
undițele latră la peștii din ochii mâlului, din ochii tulburi,
pisicile-și pun clopoței – vase comunicante,
ochi de sunete –
la zărirea vreunei aripi ce le-atinge templul..
De ce rupeți lichenii cenușii de pe uluci?
Nu vă dați seama nici în această ultimă instanță a crimei
de sugrumarea noului timp vegetal de manifestare?
Pentru ce mai zvârliți cu măciucile-n cruci, în voi înșivă?
De ce s-a-ncolăcit șarpele pe bastonul lui Asclepios?
Pentru a se naște astfel tragedia cea mai frumoasă
ce-a oferit-o Olimpul, risipindu-și propriile-i fulgere,
în rana adâncă a unui timp ce nu se născuse încă!.
Ce au avut greierii la marginea cântecului
de și-au ros viorile, de și-au aruncat inimile pe lună?
Priviți-i cum cântă prin șanțuri din lire de iarbă!
Uitați-vă în văile Nilului când însămânțați de toamnă
și de primăvară,
aruncați-vă coifurile de egoism în infern, în paza cerberilor –
diavolii au o criză acută de coifuri, de sânge!
De unde-i moșneagul cărunt cu cocostârcul în traistă –
și nu-i stâmpără setea c-un bulgăre de apă,
c-un strop de lacrimă de mamă, ori de soție credincioasă?
Cine-i studentul ce fuge țipând din flautul pământului –
samsarii aleargă să-i prindă de umeri torțe kaki:
sunt cumva schelete din Hiroshima, din Vietnam, din catastrofă?
Orașul își aprinde clopotele, catedralele, cu spirt medicinal,
Prinde ventuze-n spatele reptilelor surde, lungi!.
Pentru ce-și vântură Australia țărână-n chelie
când n-are multe ciocârlii și-i sug puii de cangur la piept?
Unde-i medicul Europei? S-a inflamat pojarul sub ochi!
Americile suferă grav de deochi în zodia cancerului negru!
Copiii amazoanelor – căsăpitori centauri – sug sânii arborilor.
Cu cergi din Sahara, degerații înfașă tălpile goale, de ceară,
le-nfășură bine cu funii de fum tăiate din țevile carabinelor,
cât cântă cocorii pe pavilioanele pădurii ultima simfonie absurdă.
De ce visează femeile, fetele, cu luna plină-ntre sâni?.
Oamenii-vulturi poartă poverile sudorii în ochii de aur ai lumii.
Oamenii-păsări-de-apă suportă patimile sângelui verde.
Oamenii-păsări-de-drum poartă un fel deosebit de povară-ncifrată
de-a lungul spițelor, din răstignire..
Trebuie să fim oameni când traversăm fluviile noastre interioare,
printre valuri de muzici neauzite de nimeni,
prin muzicile noastre camuflate –
nu sântem singuri prin deșertul magic cu aureole vacante,
ne urmărește un ochi nedefinit la fiecare colț de stradă al inimii.
Vorbesc întru muzică grea, după rit,
de lângă această poartă de uraniu scurs din pletele
crunte-ale Dacilor,
în numele acestei cetăți ce poartă
amprenta uraniului vărsat!
24 ianuarie 1967.

]]> https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-destinatii-confidentiale/feed 0 Cu Ea-n Inel Desăvârșind Exodul https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-cu-ea-n-inel-desavarsind-exodul https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-cu-ea-n-inel-desavarsind-exodul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=28270 →]]> Salumoș, crinul mi-este pur adaos
cât aburește dava-n vremuri, burgul,
spre-a mărunți genunea, prund la haos..!.
Nunta-mi dintâi în ceruri, ochi-amurgul,
sobor de zbor, trei sulițe-am drept naos –
și zece raze de-andezit, și murgul..
Când Yangul-soare-ademenește Yinul,
pecetluind întregii Ființe modul,
e-o infinit de-adâncă apă-n plodul
blând, gordian, secundei nopți – pelinul..
Nou Făt-Frumos, aprind în beznă crinul
și-ntre oglinzi l-ascund spre-a trece rodul
la casa-mărului, unde-nchinul
cu Ea, -n inel, desăvârșind exodul..!

]]> https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-cu-ea-n-inel-desavarsind-exodul/feed 0 Zalmoxis al IX-lea https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-zalmoxis-al-ix-lea https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-zalmoxis-al-ix-lea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=28286 →]]> Pe-al Tău drum prea vast, lumea-mi Ți-e balast,
nori o-ntornadează, nouri o gonflează:
pe pământ, cu fast, în ceruri, fantastic,
cu-ntrupări de frază, chiar şi de nefrază,
drumului Tău vast, în stelar balast..
Pe-al Tău drum rugos, din frunţi de-abanos,
trec plaiu-Ţi mirişte, -n ochi de zmeurişte,
eu, luminos os, în trup-timp ceţos,
ce-ntr-o mărginişte pare să se mişte
din drumul grunjos, de-ochi de abanos..
28 martie 1976 / 26 noiembrie 2013.

]]> https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-zalmoxis-al-ix-lea/feed 0 Pământul Văzut Ca O Varză (Holopoem) https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-pamantul-vazut-ca-o-varza-holopoem https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-pamantul-vazut-ca-o-varza-holopoem#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=28302 →]]> Mulțumesc, Doamne, că mă lași
să stau călare,
pe-această-nsomnorată protuberanță a soarelui,
chiar în dreapta Ta..!
De-aici văd bine pământul,
și-l aleg, Doamne, între două respirații,
pentru vremelnicia germinației de gând,
pentru foșnetul oceanelor de neuroni..
Cum respiri, Tu, Doamne, o dată
la șaptezeci de milioane de ani înmuguriți, înfrunziți,
înfloriți, rodiți, vestejiți, poleiți în aramă, în aur,
în argint, în toate..
Examinat mai cu atenție, Doamne,
pământu-i ca o varză bine-nfoiată,
cu magnetica-i rădăcină înfiptă adânc,
în temeiul protuberanței mele,
cu frunzele mărginașe bătute de vântul solar,
cu oamenii-purici albi, gălbui, roșii, negri,
cu limacșii abandonați de cochilii,
cu coropișnițe, cu crapi, cu egrete,
printre frunzele centrului-cap-chelit,
cap întărindu-se, cocându-se
în sublimele raze roase de fluturi –
raze al căror rumeguș curge
în creştetul verzei-pământ,
pârlind câte ceva, pârguind o parte..
Doamne, între frunzele verzei-pământ,
e-atâta viermuială, e-atâta moarte curgând imediat,
din orice naștere..! Mișcarea frunzelor, panica stârnită
de vântul asurzitor, de prăpastiile căscate între ființe..!
Gândește-te, Doamne, regândește-Te,
în frunzele verzei-pământ..!
Că bobul de rouă rostogolit pe nervuri, în dimineți,
înseamnă cataclism, avalanșă, pustiire pe-o vale,
sau pe toate plaiurile acelei priveliști,
că tremurul fiecărei frunze e seism întunecător de stea,
semănător de genune..
Ai putea să stai o clipă,
să regândești veritabila, dreapta lumină, Doamne,
chiar și pentru varza-pământ..!.
Ce caută farfuriile, discurile, Doamne, la varza-pământ –
atent la circumferința pietrelor,
unele-s gravide, Doamne,
după atâtea potoape,
sub tot mai ofilit curcubeu :
știu,
vrei să văd ca omul din zorii istoriei, dar..
Moneasa-Dacia-România, 28 iulie 1991.

]]> https://versuri.pro/ion-pachia-tatomirescu-pamantul-vazut-ca-o-varza-holopoem/feed 0