Versuri corectate și adnotate
Spațiul e pustiu,Timpul e târziu,Ploile sunt putrezi…Ochii mei sunt umeziDe-atâtea tristeți provinciale;Cerul plânge cu lacrimi de jale,Când negre, când albe,Plutind prin timp ca niște salbe.Amestec de melancolii,Ninsorile cad rar și gri –Iar pe durerea de poetSe lasă-amurgul violet,Ca niște-odăjdii de profet.Oameni-s bolnavi și galbeni și triști,Din plumb fac de toate – ciudați alchimiști –Și cântă … Citește mai mult
În hainele ei simple, de la țară,“Durerea noastră surdă și amară”De-o vârstă multiseculară,O îngrămădiși pe sfânta ta vioarăFăcând-o să șoptească în suspine,Să plângă și să râdă, ca-n vechime,Să murmure ca râul și izvorul,Să simtă, să viseze cu poporulAcestui plai,Cu-o gură de rai,Să spună cum a fost să fieDe-avem tristețe chiar în veselieȘi suflet plin de … Citește mai mult
(Lăutul).Femeia din pânzele luiîncovoiată pios deasupra copăii,concentrată, ca pentru o rugăciune,şi-ngrijorată, de parc-ar trece-un ocean,e tot la începutul scaldei,dăruită,neobosităspălându-şi mângâietor copilulîn atâtea ape,în atâtea curate ape,ce-ar fi secat de-atunciizvoarele-n lunci.Izvoarele să sece, şi Dunărea, şi Nilul,ea tot îşi spală copilul…Când apa se face mult prea puţinăo înnădeşte cu sudori şi cu lacrimidin nesecata dragostei fântânăşi-l … Citește mai mult
Pe o iarnă cumplită, geroasă,Într-o clipă frumoasă,Întorcându-ne acasă,Am semănat cu tine floriCu apă luată cu pumnii din noriŞi-ntr-un infinit solarLe-am dat căldură din jar,Cu foc din inima noastrăŞi-a ieşit o floare albastră,Una roşie de sânge,Alta galbenă, de plângeDe dureri şi bucuriiAle dulcei Românii.Toate trei din curcubeu,Din sufletul neamului meu,S-or unit în steag de ţarăCu-o poveste … Citește mai mult
La Alba-Iulia-n CetateCernea zăpada pe păcate,În negre secole-ngropate,Pe umbre-n moarte, deşteptate,În ziua sfântă de dreptate,Pe file de luciri de soare,Când brav Mihai suia călare,Visând o Românie Mare,Cerneau zăpezile din zare.Peste-un mileniu de-nchisoareCernea văzduhul nost’ ninsoare,Să-ngroape graniţa-arbitrarăDin biata inimă de ţară;Cernea văzduhul o ninsoareCu străluciri de mândru soare,Cu visuri mari, din vremi bătrâne,Ce-au scris: Deşteaptă-te, române!..Cu … Citește mai mult
Cuvintele-s grele de chipuri şi amintiri,Limba mea nu le poate urni,nu le poate azvârli în lumede pe miraculoasa ei rampă de lansare.De aceea, uneori stau împietrite-n dealuri de tăceriSub cerul gurii,ca nişte stânci de linişti şi marmură neagrăSub coviltirul cerului.Cuvintele-s grele, ca nişte sarcofage cu mumii egiptene,Împodobite cu kilograme de aur.Câte umbre cu invizibile poveri … Citește mai mult
Când l-au tras grofii pe roată,L-a plâns românimea toată,L-au plâns apele sub ghețuri,Cerul tot l-a plâns în cețuri,Când un os i se zdrobea,Plângea codrul și gemeaȘi pământul clocotea,De revoltă și indignareS-a-ntunecat mândrul soare,Luna-ncinsă cu-ntristareLăcrima a bocitoare,Oricât ei l-au tras pe roată,Horea n-a murit vreodată!…