Când l-au tras grofii pe roată,
L-a plâns românimea toată,
L-au plâns apele sub ghețuri,
Cerul tot l-a plâns în cețuri,
Când un os i se zdrobea,
Plângea codrul și gemea
Și pământul clocotea,
De revoltă și indignare
S-a-ntunecat mândrul soare,
Luna-ncinsă cu-ntristare
Lăcrima a bocitoare,
Oricât ei l-au tras pe roată,
Horea n-a murit vreodată!…
Sensul versurilor
Piesa descrie martiriul lui Horea, liderul răscoalei țărănești, torturat de grofi. Natura și poporul român deplâng soarta lui, dar mesajul final este că spiritul lui Horea și idealurile sale nu pot fi înfrânte.
