Ion Caraion

Obicei

Tristețea se preschimbă-n gândaci. / Vântul deveni părelnic de-abia vinerea. / Anii și proverbele îl … →

Te Dezmierd

Te dezmierd / Ce să pierd? / Ce să câștig? / Am pierdut tot. / … →

Febre V

La trecătoarea veche, bacii spun, / Și-și râd în sarici lungi ca de Crăciun, / … →

Nuanțe

Mâini fragede zvâcnind pe clampe ireale / ca pentru baldachinul celestului decor; / nu sunt … →

Civilizația Umorului

Eutih care dormea pe fereastră / se prăvăli în grădină și moarte. / Atunci moartea … →

Oxidare

Orașele de la marginea pământului, vechi / n-au blocuri, nici oameni pe asfalt / sub … →

Ambigua Statornicie

Înlăuntrul pământului / ca și înlăuntrul omului / culorile pietrelor / seamănă cu măruntaiele pomului … →

Străina

Pletoasele se uită-n fântâni și clatină cerul / ca pe-o bucurie de lumină depărtându-se-n primăvară. … →

Coșmar

Cu apele-adormite-n mine / de cine știe câte veacuri, / mi-au răsărit pe suflet lacuri … →