Ion Caraion – Pagina 20

Târâș Ca Dezertorii Julindu-Se La Frunte

Târâș ca dezertorii, julindu-se la frunte, / de două zile luna se cațără pe munte. … →

păsări cât furnicile / mi-au spart peretele. / în geam / cântă duhoarea / solstițiilor. … →

Un ochi mare ca o smochină fanată / Schelete la rând răsărite-n viitorul / Dublului … →

Un sfredel care zboară mimând sicriu și om, / Cu ciocul și cu gheara scriind … →

Prefacerea e altceva și piatra e altceva. / Cele ce s-au pierdut se păstrează / … →

Norii — niște bureți uitați pe cer, din care glojdăie / soarele. / Câteva ciuperci … →

Se certau ca proștii / noii cu foștii. / Să le curme harțele / apărură … →

Rănit și cicatrizat aiurea, văzduhul. / Cruste. Sau norii cojindu-se întorc / pe dos cerul. … →

De mâine-ncolo – abisul… / Ei, ce?! Au nins pe ape / nadirile-agoniei. / O, … →

Veghea mi-a desenat în culori / două păsări fragile. / Una cânta seara pe-un perete … →