Ion Caraion – Pagina 12

Țintirim… Țintirime…

E-o altă natură, / care fură / din noi ce poate. / Alți cai cu … →

Pârâul oglindește-n sine cerul / ori frunzele pădurii de cerneală. / Paragina aceea ireală / … →

Seniorii umbrei născocesc soarele, un soare corupt / Veacuri de stele pe prundul apei, veacuri … →

În mijlocul mugurilor: cenușa îndrăgostiților / lucrurile și ființele trec unele prin altele / fără … →

Măreț obosită, Dunărea intră în mare / dulcele împreunându-se cu amarul. / Zgomot nu este. … →

Trăiesc de când trăiește omul, / Visez de când visează pomul. / Continuă ilimitare. / … →

În icoanele de sticlă din țara mea / – zgâriat fără vârstă – / ești … →

Curgi, Dumnezeule, curgi infinit. / Din viitorul tău vin verzile nave. / Strămoșii mei, când … →

Vă rog să așezați copacii la loc / locul amurgului de sfoară al stelelor căzătoare … →

Două spectre mute ca doi vornici / și-una goală – plină de tuleie. / Beam … →