Ion Barbu - Versuri.pro

Munții

Posomorâtă-a lor înlănțuire / Nu e decât un spasm încremenit – / Supremă încordare de … →

Aura. / Mire, văzut ca femeea, / Cu părul săpat în volute, / De Mercur … →

Cad fulgii șovăielnici în stoluri fără număr, / Din nevăzute urne ei cad pe albul … →

Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste, / Intrată prin oglindă în mântuit azur, / … →

Statură. / Să nu prelingă, să nu pice / Viu spiritul, robit în ea, / … →

Izbăvită ardere. / Curcanii au mutat pe soare șirul / De gâturi cu, nestinși, cartofii … →

În rândurile celor ce s-au bătut / Sub Miltiade coborâse și preotul / Din Eleusis. … →

Înfățișare. / Pudrează râul tragic în oglindă, / Cu de-amănuntul, cristalin, de bal; / Săltate-n … →

Steaua imnului. / Râu încuiat în cerul omogen, / Arhaic unt, din lăudată seară, / … →

Legendă. / Străluminați ca niște unghii, / Sub scuturi, îngeri au lăsat / Cherubul văii … →