Ion Barbu – Lemn Sfânt
Lemn sfânt.În văile Ierusalimului, la unul,Păios de raze, pământiu la piele:Un spic de-argint, în stânga lui, Crăciunul,Rusalii ard în dreapta-i cu inele.Pe acest lemn ce-aş vrea să curăţ, nu eUnghi ocolit de praf, icoană veche!Văd praful – rouă, rănile – tămâie?– Sfânt alterat, neutru, nepereche.