Ion Barbu – Lemn Sfânt

Lemn sfânt.În văile Ierusalimului, la unul,Păios de raze, pământiu la piele:Un spic de-argint, în stânga lui, Crăciunul,Rusalii ard în dreapta-i cu inele.Pe acest lemn ce-aş vrea să curăţ, nu eUnghi ocolit de praf, icoană veche!Văd praful – rouă, rănile – tămâie?– Sfânt alterat, neutru, nepereche.

Ion Barbu – Timbru

Timbru.Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drumDurerea divizată o sună-ncet, mai tare..Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiareȘi unda logodită sub cer, vor spune – cum?.Ar trebui un cântec încăpător, precumFoșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare;Ori lauda grădinii de îngeri, când răsareDin coasta bărbătească al Evei trunchi de fum.

Ion Barbu – Din Ceas, Dedus…

Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,Intrată prin oglindă în mântuit azur,Tăind pe înecarea cirezilor agreste,În grupurile apei, un joc secund, mai pur.Nadir latent! Poetul ridică însumareaDe harfe resfirate ce-n zbor invers le pierziŞi cântec istoveşte: ascuns, cum numai mareaMeduzele când plimbă sub clopotele verzi.

Ion Barbu – Dioptrie

Dioptrie.Înalt în orga prismei cântărescUn saturat de semn, poros infoliu.Ca fruntea vinului cotoarele roșesc,Dar soarele pe muchii curs – de doliu.Aproape. Ochii împietresc crucișDin fila vibrătoare ca o tobă,Coroana literei, mărăciniș,Jos în lumină tunsă, grea, de sobă.Odaie, îndoire-n slabul vis!– Deretecată trece, de-o mătușe –Gunoiul tras în conuri, lagăr scris,Adeverire zilei – prin cenușe.

Ion Barbu – Panteism

Vom merge spre fierbintea, frenetica viață,Spre sânul ei puternic, cioplit în dur bazalt,Uitat să fie visul și zborul lui înalt,Uitată plăsmuirea cu aripe de ceață! Vom coborî spre calda, impudica Cybela,Pe care flori de fildeș ori umed putregaiÎși înfrățesc de-a valma teluricul lor trai,Și-i vom cuprinde coapsa fecundă, de femelă. Smulgându-ne din cercul puterilor latente,Vieții … Citește mai mult

Ion Barbu – Înecatul

Înecatul.Fulger străin, desparte această piatră-adâncă;Văi agere, tăiați-mi o zi ca un ochean!Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean,Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă.Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice,Din care alte ramuri, armate-n șerpi lemnoși,Bat apele, din baia albastră să despiceLimbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși.

Ion Barbu – Decebal

Decebal.Răsărind din MureșPe-nspumat-i șargDecebal avântăGoana-i înspre larg.Valul care fugeValul știe-un drumTu, ce drum mai știi tuDecebal, de-acum.Vuie surd pământul..Nu știi tu, pământ,Unde mai goneșteUn fugar înfrânt?.Vâjâie de friguriTâmpla lui fierbinte,Calul taie cale,Codru-i stă-nainte,.E răcoare-n codru,Șargu-i obosit –Domnu-i lraga frâulDe-un brad trăsnit… Brad trăsnit!.. Ce falnicȘtii să mori tu, brad!Brazii stau în trăsnetNeclintiți și cad.Decebal viteze-,Cum … Citește mai mult

Ion Barbu – Uvedenrode

Uvedenrode.La râpa UvedenrodeCe multe gasteropode!SuprasexualeSupramuzicale;Gasteropozi!Mult limpezi rapsozi,Moduri de odeCeruri eşarfăAntene în harfă;UvedenrodePeste mode şi timpOlimp!Ceas în cristalinlângă fecioara Geraldine!Dantelele saleCa floarea de zale,Prin braţele eiGheţari în idei,La soarele sfânt,Egal – acest cânt:Ordonată spiră,SunetFruct de liră,Capăt paralogic,Leagăn mitologic,Din şetrele mariApari:O cal de valPeste cavalăCu varul deasupra-n spirală!Încorporată poftă,Uite o fată,lunecă o dată,lunecă de douăOri până la … Citește mai mult

Ion Barbu – Încheiere

Încheiere.Stinsă liniștirea noastră (și aleasă),Isarlâk încinsă, Isarlâk mireasă!Dovediții, mie, doisprezece turciÎntre poleite pietre să mi-i culci:.Inima – raiaua, osul feții spân,Țeasta, nervii torși în barbă de stăpân,Clatină-i la Ciprul Negru, în albeațăDe sonoră vale într-o dimineață!.Vis al Dreptei Simple! Poate, geometriaSăbiilor trase la Alexandria,Libere, sub ochiul de senin oțel,În neclătinatul idol El Gahel.Inegală creastă, sulițată … Citește mai mult