În turburatu-mi suflet am construit o arcă
-Informa-nălucire de biblic corăbier-,
Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă,
Noroade-ntregi, plecate puternicului cer.
E vremea să se-abată mânia lui! O ploaie
De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel.
Corabia aleargă.. în negura greoaie,
Corabia se-nclină, și-aleargă fără țel..
Și cel din urmă creștet de munte se cufundă..
-Spre care țârm, Stăpâne, spre care Ararat
Din bruma depărtării mă poartă-adânca undă?
S-a coborât pe ape lințoliu-ntunecat.
Aud cum se destramă un suflet undeva,
Departe, în a ploii acidă melopee..
E noapte-n larg.. Iar arca te-așteaptă, Iehova,
Pe mările din suflet să fereci curcubee.
Sensul versurilor
Piesa descrie un suflet tulburat care construiește o arcă metaforică pentru a se salva de potopul emoțiilor și al greutăților. Este o căutare a speranței și a credinței într-un moment de disperare, așteptând intervenția divină.