Preasfântă Maică şi Fecioară,
Nădejdea sufletului meu,
Tu eşti a mea mijlocitoare
La Milostivul Dumnezeu.
De n-ar avea în ceruri lumea
Rudenie de pe pământ,
Atunci ar fi pustie viaţa,
Asemenea unui mormânt!.
De nu erai Tu primăvară
A veacului înţelenit,
Ar fi rămas de-a pururi iarna
Şi soarele n-ar fi zâmbit.
De n-ai fi revărsat Tu zorii
Peste pământul adormit,
Atuncea umbra cea de moarte
Ar fi rămas fără sfârşit.
Iar astăzi, Preacurată Maică,
Când toţi ne-am abătut la rău,
De nu Te vei ruga fierbinte
Ne paraseşte Fiul Tău!.
Trimite semn de pocainţă
Poporului nedumerit
Şi adă iarăşi la credinţă
Pe sufletul cel rătăcit!.
Dezleagă, Preacurată Maică,
Cătuşele celor robiţi
Şi dăruieşte-le răbdare
Creştinilor năpăstuiţi!
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune adresată Maicii Domnului, cerându-i mijlocirea și ajutorul. Exprimă credința în puterea ei de a aduce speranță și de a îndruma oamenii către credință și pocăință.