Heinrich Heine – Pagina 16

Când Te Privesc În Ochi Senin

Când te privesc în ochi senin, / Pier fără urmă – alean și chin. / … →

Duduia stă la mare, / Mâhnită de nespus. / A-nduioșat-o tare / Al soarelui apus. … →

E prea târziu ca să-mi surâzi. / Suspinele sunt prea târzii. / De mult e … →

Viața, ca și lumea, îmi pare fragmentară. – / Un belfer neamț, de-i cerem să … →

Afară-i noapte, plouă, ninge! / Pe cer aleargă repezi nouri; / Ah, unde-i strălucesc iubitei, … →

„Dona Clara! Dona Clara! / Rob al frumuseții tale, / Vrei să mă sortești pieirii … →

(Vorbește capul:) / Ah, doar un scăunel de-aș fi / Picioarele în fiece zi, / … →

Pe țărmul mării, o fată / Ofta cu foc nespus. / Era adânc mișcată / … →

Eu nu știu ce-i astăzi cu mine / De ce gânduri triste-mi răsfir! / Un … →

Ceața toamnei, vis de jale, / Peste munți și văi s-abate. / Vântul scutură copacii, … →