Giuseppe Ungaretti – Pagina 28

Stele

Revin în înalturi să aprindă miturile. / Vor cădea cu frunzele la-ntâiul vânt. / Dar … →

Suntem cei care-n toamnă stăm precum frunzele / Pe arbori →

Acum când o mai severă milă de sânge și pământ / Năpădește întunecatele cugete, / … →

Acum vântul a devenit tăcut / Și tăcută marea; / Totul tace; dar strig singură … →

Sar cu pașii lor mărunți / Și niciodată nu privesc, sunt caști: / Ei sunt … →

Puritatea munților / urcă iar / în globul / timpului / îmblânzit. →

Dar urletele mele / rănesc / ca niște trăsnete / clopotul dogit / al cerului. … →

Risipindu-se umbra. / În depărtarea anilor, / Când nu ne sfâșiau chinurile, / Auzi atunci … →

Gentile / Ettore Serra / poezia / este lumea umanitatea / propria viață / înflorite-n … →

Omul, monoton univers, / Crede că-și sporește bunurile / Și din mâinile sale febrile / … →