Gheorghe Pitut

Gheorghe Pitut – Fum (XII)

de

Îi lăsam să vorbească întotdeauna,aprobam că, desigur,steaua și diploma luiLeopoldvin din aceeași substanță,n-am răbdare prea mult,pe o scară în parantezele șterpelii meșteșugurile,le-am înfundatîn spatele unei mașini de ocazie,cercetai mai întâice pericol era în vocalele lor,dacă muzica era suspendată,cum bolboroseau consoaneleîn pavajul prea vechi, ce popoare-au venit,au trăitși s-au dus fără grabăsă se predea mării șiDomnului;viziunile … Citește mai mult

Gheorghe Pitut – Tioncul

de

Mă strigă o pasăre –Tionculdin noaptea grădinii.Dintr-o scorburăscoate un sunet egal,fără să-l schimbenici la nașterea pruncilor,nici la moarteaunui bătrân care l-a ascultatviață întreagă,nici la pierderea unei fecioareacolo sub cântecul lui,niciodată.Spune ceva, ca și cumdacă ar fi să vezi,ai vedea numai nisipla fel de înaltși răvășit pe toată lumeasau apă, cea mai întinsă apă,ori albastrul, numai … Citește mai mult

Gheorghe Pitut – Privesc

de

De pe munteleDatorieiprivii încremenit o clipăomenirea;curg valurile ei veșnicîntr-o singură parte,poporul meuară tăcutpe zece mii de dealuri,abia se vădîn ceață muritoriicu meseriile în spate aplecați,părinții chiar dacă au storspământul, recolte nesperateîncep din nou cu începutul,pentru că eisunt cei ce nu se iartă.

Gheorghe Pitut – Fum (I)

de

Copil în gara mare,de unde răsare soarele pe oraș?Pricini de nepăsare adâncăascunde fenomenul,aici mai mult e noapte,adică nu se știe,tot pleacă și vin că noapteaabia deslușești cine și cum.Hai să aprindem focuri pe peron,să intre căldurăîn roțile pline de sloi;țânci în spinări,panere pline ce verdeață din sere,fete scurte și particulare în rochii foarte strânse, roșii,gesticulează … Citește mai mult