George Gordon Byron – Pagina 7

Strofa LXXVIII

Chimia n-o cunosc cu-ale ei gaze, / N-au cursuri metafizice, n-au cum. / Citi-n biblioteci … →

Să nu-mi uit vorba! Drace! E-o poveste / Ce-mi scapă printre degete. În mers / … →

Venețiene chipeșe zărești / Și azi, cu ochii negri, sprâncenați, / Cu fețe dulci ca-n … →

Dar contele și Laura-și aflară / Gondola-n fine și plutind ușor / Pe undele tăcute, … →

Cu astfel de-nsușiri e de-nțeles / Că i-a sucit femeii capul, chiar / Dacă-ar fi … →

Le-ascund sub văl, le-nchid și le păzesc / Că-abia de pot să-și vadă vreun văr. … →

Să-mi amintesc, să-mi amintesc de tine! / Până când apa Letei te-o sorbi, / Ca … →

„Mi-ești Anglie, deși greșești, tot dragă! ” / Am spus-o la Calais. Și azi o … →

Pe Domnul de-L slăvesc, poate-ați ghicit, / Am anumite socoteli. Dar nu-s / De laudă: … →

Când Timpu-aduce într-o clipă / Somn fără vis celui plecat, / Uitare! Blânda ta aripă … →