Stăpână peste mâine, azi și ieri,
Norocul ea-l împarte; n-am fost eu
Un răsfățat al marii ei puteri,
Dar n-o disprețuiesc, ci-mi spun mereu
Că mă va răsplăti, chiar de nu-i cer,
Pentru c-am tras atâta timp din greu.
Eu n-o mai supăr, dar aștept, cu foc
Să-i mulțumesc, că mi-a adus noroc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă speranța într-un viitor mai bun și credința că eforturile depuse vor fi răsplătite. Vorbitorul așteaptă cu nerăbdare momentul în care va putea mulțumi norocului pentru binefacerile aduse.