George Gordon Byron – Pagina 8

Beppo – Strofa – LXXVII

Nu, ele n-au sărmanele-n serai / Nici un bărbat de lume și poet. / Li … →

Îmi dă prin gând, fără-a uita respectul / Față de domnișoare, așadar, / Că doamnele … →

Și ele-mi plac (iertați-mi nebunia!): / Țăranca-mbujorată, cu ochi mari, / Întunecați și-aprinși, melancolia / … →

Asemenea cu birjarii dau din mâini, / Se-nghesuie, lovesc și suduiesc, / De le troznesc … →

Erau și tineri. Ce-ar fi tinerețea / Fără iubire? Dragostea ce-ar fi / Fără junețe? … →

I. / Ni-i viața dublă: somnul își are lumea lui – / Hotărnicind tărâmul ce … →

Deci, contele căzând la învoială / Cu Laura, s-au înțeles deplin / Vreo șase ani. … →

Și n-au nici un poet solemn, antic, / Ce-ntruna faima pescuind, a prins / În … →

Îmi place graiul lor, copil din flori, / Al vechii limbi latine, un sărut / … →

În floare încă, timpul cu folos / Și-l petrecuse Laura, iar el, / La rândul … →