George Coșbuc

George Coșbuc – Pastel

de

Prin vișini vântul în grădinăCătând culcuș mai bate-abiaDin aripi, și-n curând s-alină,Iar roșul mac închide floarea,Din ochi clipește-ncet cicoarea,Și-adoarme-apoi și ea.Eu cred c-a obosit pădurea,Căci ziua-ntreag-a tot cântatȘi tace-acum gândind aiurea.Sub dealuri amurgește zarea,Se-ntunecă pe văi cărareaȘi-i umbră peste sat.Peste culmi încet amurgul moareȘi-ntors cu fața catr-apusDa semne nopții din ponoare.Ea-mbracă haine-ntunecateȘi liniștit din aripi … Citește mai mult

George Coșbuc – Pe Deal

de

I.Ah, e mult de-atunci! CărareaNetedă pe deal urca;Dealul plin de flori eraȘi albastră zare.Azi poteca e urâtă,Face cotituri în drum,Dealul e cu spini acum,Zarea mohorâtă.Nu mai sunt copii s-alergeDupă cuiburi, după flori!Și pe culmi, în sărbătoriNimeni nu mai merge!. II.Mai trăiești, și-ți merge bine,Vechi străjer? Nu m-ai uitatE de mult de când n-am stat,Ulmule, sub … Citește mai mult

George Coșbuc – Mânioasa

de

Am să merg mai înspre searăPrin dumbravi, ca mai demult,În priveghetori să-mi parăGlasul Linei că-l ascult.Mai știu eu ce-aș vrea să-ascult!Că-n zori Lina stă-n porțiță,Saltă-n vânt a ei altiță,Vântul îi saltă-n cosițăȘi-i face floare-n obraz:Eu mergeam la plug în laz,Și, când trec, Lina s-ascunde,Parcă nici nu m-a văzut.Îi vorbesc, și nu-mi răspunde,Nu-mi răspunde!Și-o întreb, și … Citește mai mult

George Coșbuc – Nu Te-Ai Priceput

de

Nu te-ai priceput!Singur tu nu mi-ai plăcut,Că eu tot fugeam de tine?O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine!Ți-am fost dragă, știu eu bine,Dar, să-mi spui, tu te-ai temut.Și eu toate le-am făcut,Ca să poți să-mi spui odată,Să mă-ntrebi: Mă vrei tu, fată?Și plângeam de supăratăCă tu nu te-ai priceput.Nu te-ai priceput!Zici că-s mândră și n-am vrutCa … Citește mai mult

George Coșbuc – Zâna Pădurii

de

Iar mura-ntr-adins o făcu pe pământSălbatică Zână-a pădurii,Căci ochii ei negri asemenea suntCu negrele boabe-ale murii.Iar unde e mură, sădită de ea,Pot merge neveste și fete,Flăcăilor însă vederea le-o iaȘi junghiuri prin cap le trimete!Și zmeura-anume-o făcu pe pământSălbatica Zână-a pădurii –Obrajii ei rumeni ca zmeura sunt,Obrajii și rumenul gurii.Iar pe-unde sădește ea zmeură-n văiPot … Citește mai mult

George Coșbuc – Vântoasele

de

Să ne ferească DumnezeuȘi-audă-ne din cer cuvântul!Mi l-a-nghițit acu pământul,Și-atâta om aveam și eu!Mi l-am întors în pat cu mâna,Și-am fost la babe și la vraciȘi-am dat și milă la săraci —Și mi-a murit la săptămână!.De suflet noi voiam să-l dămȘi-l dedem gata-n mâna morții!Era voinic; trăsese sorții,Și-am tot zorit să-l însurăm.Găsisem una mai de … Citește mai mult

George Coșbuc – Oltenii Lui Tudor

de

Vine-un chiot dinspre munte,Vine freamăt din păduri –Tudor domnul vine-n frunte,Cu mulțimea de panduri!Iar din Jiu, din apă sfântă,Iese cântec vitejesc,Și cu glas de surle cântăTot poporul românesc.Lăsați să-i sune surle-n țară,Să-și adune-olteni destui,Țara s-o vedem noi iarăVeselă pe urma lui –Mândra patrie românăNu sub braț de oameni slabi,Ci voinică și stăpânăCum a fost sub … Citește mai mult

George Coșbuc – Nucul

de

Tot mai ceri puțin-rămaseiInimi să mai simtă mult?Nucule din dosul casei,Tot al meu și-aici și-airea:Ziua-n vânt îți văd doinirea,Noaptea ți-o ascult.Umbra ta-nvelea rotundăMasa cea de nu-știu-când,Și-amândoi pe banca scundă,Eu robind suflarea-n gură,Și, eu acu-n cusătură,Mamă-mea cântând.Jale tu, din legănatăDoină, ce de-amar omori!Dar tu știi că niciodatăNu cântam, urmându-i cântul,Numai, nuce tu, și vântulO-nsoțeai aori.Și-urmărind fugara-mi … Citește mai mult

George Coșbuc – Patria Română

de

Patria ne-a fost pământulUnde ne-au trăit strămoșii,Cei ce te-au bătut pe tine,Baiazide, la Rovine,Și la Neajlov te făcurăFără dinți, Sinane, -n gură,Și punând dușmanii-n juguriEi au frământat sub pluguriSângele Dumbrăvii-Roșii. –Asta-i patria românăUnde-au vitejit strămoșii!.Patria ne e pământulCelor ce suntem în viață,Cei ce ne iubim frățește,Ne dăm mâna românește:Numai noi cu-același nume,Numai noi români pe … Citește mai mult

George Coșbuc – Spânzurați-l de-i Mișel

de

Spânzurați-l, de-i mișel,De-i nebun, la gard cu el;De-i ciocoi cu fumuri,Dați-l celor lui de-un fel:Cânilor din drumuri.Ce vă doare cui i-ați spus?Pentru cine-ați tot adusSmirna și tămâia?Latini jos și lifte sus,Iar în vârf momâia.Buni or răi, români suntem,Românesc pământu-l vrem,Românească țara.Noi ne suferim ce-avem,Noi purtăm ocară.Cui nu-i place-așa cum vremDucă-se la dracul.Ai venit la noi … Citește mai mult