Când m-a văzut, dintre femei
S-a dezlipit d’odată;
Când i-am vorbit, privirea ei
Zâmbea înviorată.
Dar a privit în ochii mei
Și-a stat întunecată.
Nici brațele să le ridic
Eu n-am avut puterea,
Și nici cuvinte să răspic:
Și mă-ngrozea durerea
Că nici c-un semn, nici cu nimic
Ea nu-mi mustra tăcerea.
Ce-am zis pe când mă săruta
Eu nu-mi aduc aminte;
Și-am stat încremenit, și sta
Și ea fără cuvinte:
Și morții se revăd așa
Când ies de prin morminte..
Eu am visat.. Dar mă gândesc
Că poate-așa mi-e dată,
Aievea visul să-mplinesc,
Vai, mamă supărată,
Decât așa să te-ntâlnesc,
Mai bine niciodată!
Sensul versurilor
Piesa descrie o reîntâlnire dureroasă cu o persoană din trecut, marcată de tăcere și amintiri apăsătoare. Naratorul exprimă regretul și preferința de a nu se mai întâlni niciodată în astfel de circumstanțe.