Tremuri și vorbind te-neci –
Parcă stai de silă!
Vrei să pleci! De ce să pleci?
Cât ești de copilă!
Dacă ai ceva să-mi spui,
Spune-o verde, fată,
Asta e, ori asta nu-i,
Ca să știu odată.
Că ai tată cu opt boi,
Că te joci cu banii,
Că vreo câțiva-n sat la noi
Te pețesc cu anii,
Că purtată-n sân te vezi
De mătuși de toate:
Spune-mi, pentru asta crezi,
Pentru asta poate?.
Ori îți par eu prea sărac,
Să mă prind cu tine,
Ori nu-ți sunt de-ajuns pe plac?
Bine, fată, bine!
Când mă vezi pe drum, tu pleci,
Nu mă lași în casă –
Tot atât cât douăzeci
Altele mă lasă!.
Crezi de dor că nu mai pot
Și mi-e teamă tare
Că mă lași cu dor cu tot?
Prea te-ncrezi, îmi pare.
Spune-mi tu, când te-am rugat
Să-mpărțim cununa?
Sunt destule fete-n sat
Și-mi găsesc eu una!.
Plângi? Dar am vorbit glumind.
Tu de-o lună-ntreagă
Te-ai ferit să te cuprind –
Mori de asta, dragă?
Cum zâmbești de drăgălaș!
Când oi vrea de-acuma
Să te strâng, să nu mă lași,
Dar pricepe-mi gluma!
Sensul versurilor
Un bărbat confruntă o fată cu privire la indecizia ei în relație, acuzând-o de superficialitate și că se crede superioară din cauza statutului ei social. El oscilează între disperare și ironie, sugerând că ar putea găsi pe altcineva.