Un copil, când jocu-i place,
Toată lumea joc îi face;
Iar el toate le pricepe
Și cu ele-un joc începe.
Zice tufa de zambile:
– Bună ziua, drag copile!
Floarea zice: – Oprește-ți pașii!
– Prinde-ne! zic fluturașii.
– Eu sunt netedă și mică,
Ia-mă! zice-o pietricică.
Cântă rândunica iară:
– Eu de mult te chem afară!
Cățelușul și el vine:
– Hai și joacă-te cu mine!
Vrăbii zboară pe tot locul:
Vezi, așa e vesel jocul!
Patru roți de la trăsură
Strigă: – Iute alergătura!
Vântul zice: – Așa mi-e placul,
Să-ndoiesc de vârf copacul!
Mărul zice:
– Mă voi coace,
– Vin-atunci pe fugă-ncoace!
Toate-așa cu drag îl cheamă
Și el vesel ia de seamă
Numai cel ursuz nu știe
Cum să-și fac-o jucărie
Și numai posomorâtul
Nu-și știe alungă urâtul.
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria jocului și interacțiunea unui copil cu natura și obiectele din jur, toate invitându-l să se joace. Subliniază contrastul cu cei ursuzi care nu știu să-și găsească bucuria în lucrurile simple.