Georg Trakl – Pagina 27

Tăcere

Stă palidă peste păduri în extaz / Luna ce-n vis ne cufundă curând, / La … →

Și iară și iară te-ntorci, o, tu, melancolie, / Blândețe a sufletului însingurat. / Aproape-i … →

Un covor în care pălește peisajul bolnav, / Poate Genezareth, o luntre-n furtună / Se … →

Sub poala pădurii – acolo unde umbrele morților sălășluiesc – / Coboară pe colină o … →

Chip de animal în verde brun / Mă-nbujorează, tufa arde. / Și cântă-un vechi izvor … →

Puternic anul trece-n vin / De aur și, -n livezi, în poamă. / Păduri de … →

Când mergem prin verile-aurii către casă / Ne-nsoțesc umbrele sfinților veseli. / Mai dulce-nverzește vița … →

Nicicând chipul de aur al primăverii; / Sumbru râset în aluniș. Hoinăreală de seară-n pădure … →

E-o miriște pe care-o ploaie neagră cade. / E un copac maro ce singur stă … →

Ca-n vis te zguduie un roșu – / Prin mâini tot soarele se-adună / Și … →