Amintire, speranță-ngropată
Ocrotesc aceste grinzi brune
Deasupra atârnă dalii
Tot mai calmă reîntoarcere,
Pustiita grădină cu răsfrângerea sumbră
A copilăroșilor ani,
Încât de pe pleoape albastre cad lacrimi
Necontenit;
Dincolo sclipesc cristalinele clipe
Ale melancoliei
În noapte.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment profund de melancolie și nostalgie, rememorând amintiri din copilărie. Grădina pustiită și lacrimile sugerează o reîntoarcere într-un loc și timp trecut, marcat de pierdere și reflecție.