Georg Trakl – Pagina 26

Cufundare

Seara, când prin aurita vară spre casă pășim, / Umbrele cu noi sunt sfinte fericiri. … →

Stă-n seară locul gol sub brunul fard, / Pătrunsă-n aer groaznică duhoare. / Un tren … →

În ale sufletului singuratice ore / E frumos să mergi la soare / lângă galbenele … →

În curte, tomnatică, lună de vară, / Streșini aruncă fantastice umbre. / În goale ferestre … →

Stă soarele-ncins după-amiaza solemn. / Lin zumzetul albinelor piere. / Surori în grădină șoptesc. În … →

Se plânge-o inimă; N-o vei găsi, / Departe-i țara ei, altundeva, / Și straniu-i chipul … →

Nimfă, du-mă-n bezne grele; / Rujă saltă-n frig pe gard, / Jale înflorește-n pântec cald, … →

Munte: negru, mut şi înzăpezit. / Roşul codrului înfierbântă alaiul lui Wotan; / O, luciul … →

A căzut zăpadă. Amețit de vinul purpuriu, după miezul nopții părăsești întunecatul cerc al oamenilor, … →

Acum, când e noapte, / Apar stelele noastre pe cer / Sub vechii măslini, / … →