lui Ilarie Voronca.
Ce frumos era la Piatra Neamț
Aerul tare ca un poem de Geo Bogza
Și munții deranjați de ultima furtună
Ca mai demult pe crestele aspre ale Carpaților
La trecătoarea de stânci colțuroase Bratocea
Unde ciobanul întâlnit se masturba în aer liber
Și câinii de la stână lingeau pe piatră spermă.
Era frumos ciobanul și cât de feciorelnic
Acolo pe crestele aspre ale Carpaților
Arăta felul pur în care el știe să facă dragoste
Sămânța, ca un scuipat, făcea pe stâncă: plici
Câinii ciobănești o înghițeau cu lăcomie
Nu rămânea nicio murdărie.
Și totul era atât de frumos și pur.
Sensul versurilor
Poemul juxtapune imagini ale naturii idilice din Carpați cu scene șocante de sexualitate explicită, sugerând o viziune complexă asupra purității și a instinctelor primare. Contrastul dintre frumusețea peisajului și actele neconvenționale creează o tensiune provocatoare.