« Să-l legăm », ne gândeam, « să-l legăm ».
Dar nu ştiu cum se face
Că n-ajungea frânghia.
« Să-l legăm », ziceam, « să-l legăm ».
Dar am băgat de seamă
Că gardul era putred.
« Să-l legăm » ne-ndemnam, « să-l legăm ».
Când iată că văzurăm
Că nu aveam pe cine.
Sensul versurilor
Piesa descrie o acțiune repetitivă și aparent importantă, care se dovedește a fi inutilă. Eforturile de a lega pe cineva sunt zadarnice, deoarece nu există o țintă reală, sugerând o lipsă de scop sau o căutare fără rezultat.