Eugenio Montale – Pagina 28

Despre Un Crăciun Metropolitan

Un vâsc, încă de când erai copilă ciorchine atârnat, / de chiciură, credință peste chiuveta … →

De câte ori nu te-am așteptat la gară / În frig, în ceață. Mă plimbam … →

Saluturi, șuiere în beznă, semne, tuse, / geamuri trântite. Este ora. Poate / automatele-au dreptate. … →

Sporovăiala cu umbrele / nu se face la telefon. / Peste dialogurile noastre nu se … →

E-aproape primăvară și corimbii / urcă-n fereastra care dă spre curte. / Va fi-n curând … →

Farândola copiilor peste prundiș / era viața explodând de-arsură. / Creștea-ntre trestii rare și-ntr-un hățiș … →

Tu, casa vameșilor, nu ți-o amintești, / pe înălțimea povârnită peste stânci: / te-așteaptă dezolată … →

Repertoriul / memoriei e uzat: o valiză de piele / care a purtat etichetele atâtor … →

Focul de artificii al vremii rele / va fi murmur de stup seara târziu. / … →

Sare ori grindină cade? E-un măcel / de campanule, smulge și verbine. / Un dangăt … →