Un mic soare, Doamne,
Pentru sufletul meu.
Doamne, eu sunt o frunză,
Eu sunt o nucă,
Sunt un broscoi speriat,
Sunt o vrabie rănită.
Mi-au furat toate cuiburile.
M-au ajuns toate prăştiile.
Doamne mic, ridică-mă,
Şi fă-mă fericit.
Ca pe boii cu coarne nevinovate,
Ca pe câinii cu ochii de îngeri,
Ca pe nenuferi,
Ca pietrele prietenele.
Sensul versurilor
Piesa este o invocație umilă către divinitate, exprimând vulnerabilitatea și dorința de protecție și fericire. Vorbitorul se compară cu elemente fragile ale naturii, căutând alinare și ocrotire divină.
