I.
A fost un pitic.
Era prost
Și peltic.
Cu frați buni
Gărgăuni
Rătăcea
Prin văgăuni.
Făcea pipi
Într-o lalea
Și locuia
Într-o stea.
Se răstea
Cu-n vârf de ac
La furnică
Și gândac.
Când mișca
Nu se știa
Dacă-i nasul,
Dacă-i pasul.
II.
O, nătâng pitic,
Făptură de nimic,
Cum de ți-a plăcut
Fata trestioară,
Gura ei de mac,
Șoldul ca un arc,
Când tu te-ai știut
Ființă de ocară?
O, pitic nebun
Fata e în turn.
Îl strivi
Cu degetul mic
Și-l ascunse
În buric.
Sensul versurilor
O baladă despre un pitic complexat care se îndrăgostește de o fată neatinsă. Inevitabil, este respins și umilit, soarta lui fiind pecetluită de diferența dintre el și idealul său.