Aburit
și aburit,
cum eram
tot mă iubeam.
În strachină, nătâng,
împlântam piciorul stâng
și nu călcam deștept
nici cu piciorul drept.
Dar printre nori
alergam ușor,
iar dacă mă-ncurcam de stele
le culegeam, ca niște mere.
Cum eram,
tot mă iubeam.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecutului cu o notă de nostalgie și auto-acceptare. Vorbitorul își amintește de o perioadă a vieții sale în care, în ciuda imperfecțiunilor, se iubea pe sine și găsea bucurie în lucrurile simple.