https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/eduard-zalle-cad-ploi https://versuri.pro/eduard-zalle-cad-ploi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88844 →]]> În pământul reavăn al florilor
Crește nesiguranța-ntrebărilor:
Cine ești tu? Cine sunt eu?
Suflete rătăcinde mereu.
Cad ploi nesfârșite de sus
Și-un cântec de veacuri apus
Mă face să cred c-am murit
Pe o planetă cu nume hitit.
Și-n burta pământului ros
Îngrop trei medalii de os
Ale celor iubiți ce s-au dus.
Cad ploi nesfârșite de sus.
În puful proaspăt al norilor
Crește neștiința-ntrebărilor:
Câte iubiri laolalt-am trădat?
De sus îmi râde un înger sedat.
Și-n pântecul moale-al pământului
Îngrop inima putredă a urâtului
Când pe drumul acelor ce nu-s,
Cad ploi nesfârșite de sus.

]]> https://versuri.pro/eduard-zalle-cad-ploi/feed 0 https://versuri.pro/eduard-zalle-ti-as-fi-iubit https://versuri.pro/eduard-zalle-ti-as-fi-iubit#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56657 →]]> Ți-aș fi iubit ce ai tu mai de soi,
Ți-aș fi iubit călcâiul, sânii goi,
Dar tu erai demult amanetată
Precum o pianină veche și uzată.
Ți-aș fi iubit și ochii de țigancă
Și fața smeadă ca de orășancă,
Dar tu erai promisă unui bogătan
Cu narghilea, șalvari și cu caftan.
Și ce-mi rămâne-atunci să îți mai cer,
Iubirea ta pe-ascuns, un colț de cer?
Ți-aș fi iubit ce ai tu mai de preț,
Ți-aș fi iubit buricul, părul creț.

]]> https://versuri.pro/eduard-zalle-ti-as-fi-iubit/feed 0 https://versuri.pro/eduard-zalle-cine-vorbeste https://versuri.pro/eduard-zalle-cine-vorbeste#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56658 →]]> Când cuvintele mele ți-au umplut gura,
Ferchezuite ca pentru o sărbătoare,
De sus, stele timide căzut-au de-a dura,
Dintr-o gaură adâncă, hidoasă și mare.
Te iubeam cu distincție și vulgaritate..
Cuvintele mele tăceau laolaltă cu tine,
De fapt, eu iubeam numai pietrele toate
Prefăcându-mă că mi-e bine, mai bine.
Am înțeles că Nichita e-un tainic cuvânt
Din care-au născut mai târziu necuvinte
Și din Raiul ăsta verde, proaspăt și sfânt
Am cules neprețuita dragoste – țin minte.
Din ziua în care cuvintele mi-au tăcut,
M-am pornit să adun pietre frumoase,
Strânge și tu ploaie, viforniță, cât de mult
Și lasă-le să-ți pătrundă în carne și oase.
Doar așa vei pricepe rostul venirii pe lume
Și de ce.. de ce pietrele nu mor niciodată.
De aceea, i-am dat fiecăreia câte-un nume,
Fă la fel și nu te lăsa de ignoranță purtată.
Te iubeam cu smerenie, uneori ștrengărește,
Și cuvintele mele ascultau pietrele dulci;
Uimit, mi-am zis: Ia te uită, cine vorbește?!
Și așteptam cu răbdare să pleci, să te culci.
Când cuvintele mele ți-au năpădit gura,
Ferchezuite ca pentru neobișnuitul festin,
De jos, pietrele toate mi-au înghițit ura..
Și-ncep să-l deslușesc pe Nichita. Amin!

]]> https://versuri.pro/eduard-zalle-cine-vorbeste/feed 0 https://versuri.pro/eduard-zalle-sangele-tradarii https://versuri.pro/eduard-zalle-sangele-tradarii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56659 →]]> Doamna mea cu flori uscate,
Văd că-n lume ai ajuns.
Hai, înfige-mi pe la spate
Un pumnal lucios şi uns,
Uns în sângele trădării
Pentru care astăzi plânge
Luna – sora disperării!
Vine-un taur şi mă-mpunge.
Şi mă joacă în copite
Jos, în colbul cel roşcat!
Unde-s fetele iubite
Pentru care m-am luptat?.
Eu îţi spun: eşti ca oricare,
Doamna mea cu flori uscate!
Vine-o pasăre din soare
Şi cu clonţ de fier mă bate,
Iar o frunză gălbejită
Trupul tot mi-l înveleşte
Şi o gheară ascuţită
Carnea-n piept mi-o dezveleşte!.
Cine eşti tu, piază rea,
Doamna mea cu flori uscate?
Hai, înfige-mi, nu mai sta,
Un stilet subţire-n spate,
Uns în sângele trădării
Pentru care astăzi plânge
Negrul înger al uitării!
Şi trădarea nu-mi ajunge..

]]> https://versuri.pro/eduard-zalle-sangele-tradarii/feed 0 https://versuri.pro/eduard-zalle-statu-quo https://versuri.pro/eduard-zalle-statu-quo#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56660 →]]> Lasă-mă să-nvăț să plâng
Lacrimi albe-n ochiul stâng,
Lacrimi negre-n ochiul drept.
Moartea, încă mi-o aștept.
Lasă-mă să fiu albastru
Prins într-un coșmar sihastru,
Să-mi plâng tristele-amintiri,
Rodul vechilor iubiri.
Lasă-mă să-nvăț să sufăr,
Zile, nopțile să-mi număr
Și-ntr-o noapte oarecare
Să-i ofer morții o floare.
Poate-așa să-nvăț și eu
Să-l iubesc pe Dumnezeu.
Nu mă plânge, nu se cade,
Șterge-ți lacrimile calde.
Numai eu am să mai plâng
Lacrimi albe-n ochiul stâng,
Lacrimi negre-n ochiul drept.
Moartea, încă mi-o aștept.

]]> https://versuri.pro/eduard-zalle-statu-quo/feed 0 https://versuri.pro/eduard-zalle-transcendental https://versuri.pro/eduard-zalle-transcendental#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56661 →]]> Dormeam transcendental, amorfic,
Lungit în brazda de curând săpată.
De-ar fi plouat, ar fi crescut adonic
În ochiul meu un trup frumos de fată.
Jur-împrejur curg visele de-a rândul
Ca bărcile pescarilor pe mare
Şi-n depărtări nu desluşesc pământul,
Ci numai umbra ta nemişcătoare.
Aş fi-ncercat planeta s-o opresc
Din mersul ei felin spre asfinţit,
Dar am simţit nevoia unui gest prostesc
Şi-n ochi, trupul copilei mi-a murit.
Deodată se sfărâmă somnul greu,
Transcendental m-am înălţat la stele
Şi timpul s-a oprit din drumul său,
Şi umbra ta a prins luciri de acuarele.
Dormeam transcendental, amorfic,
Lungit în brazda reavănă şi vie.
De-ar fi plouat, ar fi crescut nevolnic
În ochiul meu un fir de iasomie.

]]> https://versuri.pro/eduard-zalle-transcendental/feed 0 https://versuri.pro/eduard-zalle-in-siberii https://versuri.pro/eduard-zalle-in-siberii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56662 →]]> E ştiut, pietrele nu mor niciodată.
În siberii, viforul crunt se ridică-n
Neliniştea mea, o dată şi-ncă o dată.
Mi-aş fi dorit să mă pierd în siberii,
Îngheţat. Să mă păstrez pentru tine
Şi nopţile, tu să ai cu mine vedenii.
Când nimic, nimic nu mai e de făcut,
E ştiut, lacrima se-ntrupează şi curge,
Şi-ntr-un ritual, viaţa se-ntoarce la rut.
E ştiut, eu nu te-am iubit niciodată;
Dar îmi închipui cum ar fi fost…
Neliniştea mea, în zăpezi e-ngropată.
Când nimic, nimic nu mai e de făcut,
E ştiut, pietrele se ridică şi cântă,
Viaţa se-ntoarce la rut. Ai aflat, ai văzut?

]]> https://versuri.pro/eduard-zalle-in-siberii/feed 0 https://versuri.pro/eduard-zalle-trenurile-lungi https://versuri.pro/eduard-zalle-trenurile-lungi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56663 →]]> Vin trenurile lungi o vară-ntreagă
La mine în oraş şi merg departe,
În nările-mi cu unduiri de pluş,
Fierul încins al roţilor răzbate.
Pictează un tablou cu toate astea,
Aminte să-ţi aduci fiind bătrână.
Vei şterge tremurândă barba mea
Cu un prosop ce-ţi lunecă din mână.
Luceferii de noapte s-au aprins
Dând foc oraşului curat şi mic.
Vin trenurile lungi dintr-altă vară
Şi eu adorm şi nu mai văd nimic.
Te-am păcălit că îţi voi scrie versuri,
Nu ştiu a mâzgăli nici trei cuvinte.
Pictează tu o pânză cum ţi-am zis
Şi pe arginţi ce zornăie, o vinde!
Vin trenurile lungi o vară-ntreagă
La mine în oraş şi merg departe,
În nările-mi cu amorţiri de pluş,
Fierul încins al roţilor răzbate.

]]> https://versuri.pro/eduard-zalle-trenurile-lungi/feed 0 https://versuri.pro/eduard-zalle-sapte-femei https://versuri.pro/eduard-zalle-sapte-femei#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56664 →]]> Chiar aș putea avea șapte femei!
Adică, trei plus patru, dacă vrei…
Nu-mi cere să iubesc mai multe,
Să-ndur blesteme și insulte,
Să-mi spună lumea, fustangiu!
Dar șapte-s de ajuns, eu știu…
De-ar fi chiar mai puține de atât,
Cred c-o să-mi fie traiul mai urât,
O plictiseală m-ar cuprinde iute
Și-altor femei le-aș face curte;
Să fie musai șapte, cum am spus,
Niciuna mai puțin, niciuna-n plus!
Crezi c-aș putea avea șapte femei?
Adică, patru la un loc și încă trei?
Nu-mi cere mai puține să iubesc,
Căci după toate șapte, mă topesc!

]]> https://versuri.pro/eduard-zalle-sapte-femei/feed 0 https://versuri.pro/eduard-zalle-pazitoarea-vechilor-condeie https://versuri.pro/eduard-zalle-pazitoarea-vechilor-condeie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56665 →]]> Violetei.
Spune-mi cine ești tu, iubita mea,
O pasăre de aur, de argint o stea?
Aș zice că ești numai o femeie
Și păzitoarea vechilor condeie.
În sânge înmuiate mai demult..
Plânsul peniței astăzi tot ascult,
Știind că tu veghezi la scrisul meu
Când eu vorbesc cu muzele mereu,
Când mă îmbăt de slove și poeme
Pierdut în asfințitul verii indiene.
Ajută-mă când nu mai știu cuvântul
Și-alungă din siberiile mele vântul.
Să pot aprinde iarăși candela-nvierii
Și să mă tolănesc în iarba primăverii,
Aceleia în care ne-am iubit de tineri
În fiecare zi de luni, miercuri și vineri.
Spune-mi cine ești tu, iubita mea,
O pasăre de aur, de argint o stea?
Rămâi tu, totuși, numai o femeie,
Dar păzitoarea întristatelor condeie..

]]> https://versuri.pro/eduard-zalle-pazitoarea-vechilor-condeie/feed 0