Ți-aș fi iubit ce ai tu mai de soi,
Ți-aș fi iubit călcâiul, sânii goi,
Dar tu erai demult amanetată
Precum o pianină veche și uzată.
Ți-aș fi iubit și ochii de țigancă
Și fața smeadă ca de orășancă,
Dar tu erai promisă unui bogătan
Cu narghilea, șalvari și cu caftan.
Și ce-mi rămâne-atunci să îți mai cer,
Iubirea ta pe-ascuns, un colț de cer?
Ți-aș fi iubit ce ai tu mai de preț,
Ți-aș fi iubit buricul, părul creț.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dezamăgirea unui bărbat care nu a putut iubi o femeie, deoarece aceasta era deja promisă altcuiva. El își exprimă dorința de a o fi iubit, dar recunoaște imposibilitatea situației.