https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/edith-sodergran-taurul https://versuri.pro/edith-sodergran-taurul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88845 →]]> De ce întârzie taurul?
Firea mea e-o pânză roșie.
Oare nu văd ochi bălțați de sânge,
nu aud răsuflări gâfâite,
nu tremură pământul sub copite nebune?
Nu.
Taurul umblă fără corn;
stă în fața ieslei
și îndărătnic își mestecă fânul aspru.
Pânza cea mai roșie
flutură nepedepsită în vânt.

]]> https://versuri.pro/edith-sodergran-taurul/feed 0 https://versuri.pro/edith-sodergran-celor-puternici https://versuri.pro/edith-sodergran-celor-puternici#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56692 →]]> Fugiți în singurătate! Fiți oameni!
Nu pitiți cu membre chircite!
Nu captivi cu dinți încleștați!
Nu vulturi bolnavi, încătușați, legați fedeleș!
Învățați să stați drept ca pinii pe stânci ori pe ruguri de stânci.
Deprindeți tăcuta lege a stelelor.
Sfinți și eroi, trupuri agile, creșteți coloane în templul adevărului
Învățați să vă înălțați ca talazurile în furtună.
Întindeți mâinile fraților voștri, și lumea se schimbă la față.
Zilele cernite ale toamnei au trecut pentru vecii vecilor.

]]> https://versuri.pro/edith-sodergran-celor-puternici/feed 0 https://versuri.pro/edith-sodergran-stelele https://versuri.pro/edith-sodergran-stelele#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56708 →]]> Când noaptea se lasă,
Eu ciulesc urechea, pe scară;
Stelele se înghesuie în grădină,
Și eu sunt aici, în beznă.
Ascultă, o stea a căzut sunând, din ceruri.
Nu umbla prin iarbă, desculță;
Grădina mi-e plină de așchii stelare.

]]> https://versuri.pro/edith-sodergran-stelele/feed 0 https://versuri.pro/edith-sodergran-ultima-floare-de-toamna https://versuri.pro/edith-sodergran-ultima-floare-de-toamna#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56693 →]]> Sunt cea din urmă floare a toamnei.
Am fost legănată în leagănul verii,
am stat de strajă când dă să muște vântul din nord,
îmi arde în roșu obrazul,
odinioară alb.
Sunt ultima floare de toamnă.
Sunt cel mai tânăr copil al primăverii-ngropate.
Să mori cea din urmă – e-atât de ușor;
am văzut lacul minunat de albastru,
am simțit vara moartă răsuflând sclipitor,
caliciul nu-mi mai poartă altă sămânță decât a sfârșitului.
Sunt ultima floare de toamnă.
Am văzut universul încremenit al toamnei,
am văzut lumina prietenă a două inimi depărtate,
e atât de ușor s-o urmezi,
acum voi închide poarta cea de pe urmă.
Sunt ultima floare de toamnă.

]]> https://versuri.pro/edith-sodergran-ultima-floare-de-toamna/feed 0 https://versuri.pro/edith-sodergran-stelele-misuna https://versuri.pro/edith-sodergran-stelele-misuna#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56709 →]]> Stele se înalță! Stelele mișună. Splendidă noapte.
Mii de mâini își ridică vălul de pe față, înaintea vremilor noi.
Vârsta cea nouă privește pământul: o privire de flăcări.
Încet se strecoară pasiunea în inima omului.
Pasiunea de aur îmbrățișează începutul omului cu patima vinelor tinere.
Omul deschide ferestrele dorurilor necunoscute.
Omul uită de toate, ca să asculte cântul terestru al unei voci noi.
Fiecare stea aruncă o para pe pământ cu o mână singură: monedele sună!
Fiecare stea emană molipsirea creației:
o boală nouă, fericirea cea mare.

]]> https://versuri.pro/edith-sodergran-stelele-misuna/feed 0 https://versuri.pro/edith-sodergran-logodnica https://versuri.pro/edith-sodergran-logodnica#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56694 →]]> Strâmt e cercul, iar inelul gândurilor mele
se răsucește în jurul degetului.
Stăruie aici o căldură, pe temelia a tot
ce în jurul meu e străin,
asemenea pânditoarei miresme din potirul nufărului.
Mii de mere atârnă în grădina tatălui meu,
Rotunde sunt și în ele însele zăvorâte –
așa a fost făurită aburoasa mea viață,
rotunjindu-se, mărindu-se și netezindu-se –
strâmt e cercul, iar inelul gândurilor mele
se răsucește în jurul inelului.

]]> https://versuri.pro/edith-sodergran-logodnica/feed 0 https://versuri.pro/edith-sodergran-triumful-de-a-exista https://versuri.pro/edith-sodergran-triumful-de-a-exista#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56710 →]]> De ce îmi e frică? Sunt o parte din infinit.
Sunt o parte din marea forță a întregului,
o lume solitară, printre milioane de lumi,
o stea de mărimea-ntâi care se stinge ultima.
Triumf de-a trăi, triumf de-a respira, triumf de-a exista
triumf de a simți timpul curgând înghețat în vine,
de a simți șuvoiul mut al nopții
și de a sta în picioare pe stâncă în bătaia soarelui.
Calc pe soare, stau dreaptă, în picioare, pe soare,
nu știu altceva decât soarele.
Timp – care schimbi, timp – care nimicești, timp – care farmeci,
vii oare cu noi rețele de intrigi, cu o mie de șiretlicuri pentru a-mi oferi o viață
asemeni unui grăunțe, unui șarpe încolăcit, unui recif de mare?
Timp – ucigaș – înapoi!
Soarele-mi umple pieptul până la margine cu miere suavă
și-mi spune: stelele toate pieri-vor odată și totuși strălucesc fără frică!

]]> https://versuri.pro/edith-sodergran-triumful-de-a-exista/feed 0 https://versuri.pro/edith-sodergran-facla https://versuri.pro/edith-sodergran-facla#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56695 →]]> Faclă vreau să-mi aprind peste tot pământul.
Să ardă facla
în orice curte noptatecă,
în Alpii cu cerul binecuvântat,
în tundrele cu cerul melancolic.
Faclă a mea, luminează obrazul celui înspăimântat,
celui orb, celui întunecat şi impur.
Un zeu bun va întinde mâna:
nici o singură clipă nu trăieşte omul fără frumuseţe.

]]> https://versuri.pro/edith-sodergran-facla/feed 0 https://versuri.pro/edith-sodergran-tara-care-nu-e https://versuri.pro/edith-sodergran-tara-care-nu-e#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56711 →]]> Mi-e dor de țara care nu e,
tot ce este am ostenit să doresc.
Luna-mi vorbește în rune de-argint
despre țara ce nu-i.
Țara unde orice dorință se-mplinește ca prin minune,
țara unde cad orice piedici,
țara unde ne răcorim sprâncenele noastre rănite
cu rouă lunară.
Viața mi-a fost o fierbinte-amăgire.
Dar un lucru tot am găsit, un singur lucru am câștigat:
drumul spre țara ce nu e.
În țara ce nu e.
Iubitul îmi umblă cu-o scânteietoare cunună pe frunte.
Cine-i iubitul meu? Noaptea e neagră,
și stelele tremură să-mi dea un răspuns.
Cine-i iubitul? Care-i e numele?
Cerurile-și urcă bolta lor mai sus, tot mai sus,
și fiul omului e înecat în neguri nesfârșite
și nu primește nici un răspuns.
Doar copilul e o certitudine.
Și își ridică mâinile sale mai sus decât toate cerurile.
De la el îmi vine răspunsul:
sunt singurul pe care-l iubești
și-l vei iubi totdeauna.

]]> https://versuri.pro/edith-sodergran-tara-care-nu-e/feed 0 https://versuri.pro/edith-sodergran-ai-cautat-o-floare https://versuri.pro/edith-sodergran-ai-cautat-o-floare#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56696 →]]> Ai căutat o floare
și ai găsit un fruct.
Ai căutat un izvor
și ai găsit o mare.
Ai căutat o fată
și ai găsit un suflet –
și ești dezamăgit.

]]> https://versuri.pro/edith-sodergran-ai-cautat-o-floare/feed 0