Duiliu Zamfirescu

Duiliu Zamfirescu – Corsarul

de

Într-un castel, pe malul mării,Pe-a cărui turnuri crenelateFurtunile le-a îndrăgit,Trăieşte singur, dat uitării,Cu sufletul plin de păcate,Corsarul alb, îmbătrânit.Sub chiparosul din grădinăSe urcă iedera pe-o cruceLa capătul unui mormânt;Prin ramuri aerul suspinăŞi parcă din adânc aduceUn glas de funduri de pământ.Corsarul, care niciodatăDe nimenea nu se rugase,Nu se plânsese nimănui,Corsarul avusese-o fată,Şi-acum plângea, se-ngenunchiaseLa amintirea … Citește mai mult

Duiliu Zamfirescu – Ca Poate Atunci

de

Răsare luna palidă pe dealuri,Pe văi se lasă bruma argintie:Erau atuncea alte idealuriCe niciodată n-au să mai revie.O, tu, ce tremuri, apă curgătoare,Pe prundul gârlei din pustietateÎntinde-ți brațul dorului ce moareȘi unda rece buzelor curate.Și du-mă dus cât ține-n zări câmpia:Voiesc să dorm în brazdele cu soare,Pe unde cântă vara ciocârliaȘi umblă trista straja de … Citește mai mult

Duiliu Zamfirescu – Un Trandafir

de

Ca o respirare slabă, cea mai tristă, cea din urmăCe o scoate-n agonie sufletul care se curmă,Înflorit-a trandafirul din fereastra mea cu soareBobocelul cel din urmă, cea din urmă dulce floare.Eu l-am rupt atunci din glastră şi l-am pus într-un paharVrând să-i dau prin apă dulce viaţă lungă… În zadar!Cum e azi, chiar pusă-n apă … Citește mai mult

Duiliu Zamfirescu – Preludiu

de

În fund de peșteri, picură de veacuriTăcute lacrimi, ce mereu se mânăSpre albele misterioase lacuri,Și din adâncul lor răsar fântână.Fântâna rece gâlgâie din stâncăȘi răspândește unde de răcoare:Pădurei verzi dă vocea ei adâncă,Câmpiei triste sălcii plângătoare.Așa în suflet picură cu-ncetulViața, ceasuri de melancolie:Fântână clară, murmură poetulO, de demult uitată poezie.

Duiliu Zamfirescu – Ofelia

de

Pe cap cu veștedă cunună,Cu ochii mari sub gene plânse,Cu brațele de sine strânse,Privește, mută, către lună,Salcâmii, prinși ca de fiori,Au nins pe apa de pe prund,Încununând cu albe floriIcoana stelelor din fund.Dar iat-o, a ajuns la râu;În juru-i rochia și-o strânge,Dintr-un salcâm un ramur frângeȘi floarea și-o anină-n brâu.Apoi, pe apa curgătoare,Cu fața către … Citește mai mult

Duiliu Zamfirescu – Alt Cântec

de

Pe subt umbrele de frasini, la fântâna din pădureVin, Surată, vin.S-adunăm culbeci de aur, să umplem cofiți cu mure,Și din fugă, peste umeri, sărutări badea să-ți fure,Vin, Surată, vin.C-a plouat, și fundul văii cântă din privighetori,De gândești că mersul zilei animatu-s-a de zori;Iarba-i udă, tu pripită, și de-o fi din deal s-aluneci,Ochii mei, privind din … Citește mai mult

Duiliu Zamfirescu – Djali

de

Acolo unde râul plângând murea în mare,Djali-şi găsise luntrea.O dulce legănareDe vânt, încet, o duse pe tainicul canal.Treceau întinse umbre de nori din val în val,Furând razele lunii, şi-n zborul lor cel mareScriind pe faţa apei poveste, marinare.Văzduhul amuţise. Se-ntuneca. FurtunaSe-mlădia pe mare. Tuna. Pierise luna.Din când în când, un zgomot străin, din altă lume,Ţipa; … Citește mai mult

Duiliu Zamfirescu – Fiica Haosului

de

A fost odată un voinic,Coborâtor din ginte veche,Crescut pe cal încă de micȘi vânător fără de pereche.Era din mamă, pământean,Iar despre tată, spuneau uniiCă se trăgea de la TraianȘi amintea, prin chip, străbunii.Trăit în munți de mititel,Crescuse chipeș și voios,Încât vorbea lumea de elCa de un nou Făt-Frumos.Când se pornea la vânătoareCu șoimi aduși de … Citește mai mult

Duiliu Zamfirescu – Dorința

de

Somnule, ți-am scris să viiSă-mi adormi dorul din piept..Și de-atunci te tot așteptSomn, tu, moartea celor vii.Bătrânețe, vin’ tușind.Vino, adu-mi iarna ta..Voiu să uit a cugeta,Voiu să mor încă trăind.Moarte, tânără fecioară.Vin să-ți dau din al meu sânge..A trăi este a plânge,Și trăind iată ce-am strâns:Plâns și lacrămi și iar plâns.Moarte, vin de mă omoară.Visul … Citește mai mult