Dimitrie Ciurezu – Versuri.pro

Rugăciune - Miroase Satul Tot a Iarbă și-a Lumină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doamne,
Miroase satul tot a iarbă și-a lumină
Și stă-n genunchi sub tâmpla Ta de soare,
Pe creștet alb, un patrafir de floare
L-adună rugăciunea lui senină.
Și-așa neputincios, dar tare în credință,
În fiecare zi se-ndreaptă către Tine,
Cu tot ce-ai pus în el din slăvi senine
Cu tot ce-ai vrut din marea biruință.
Se-nchină simplu, ca un ram în vânt
Și răsădește-n cer un bob de gând,
Apoi se-ntoarce-n bulgăr, tremurând,
Cu fruntea mai lipită de pământ.
Se-ntrece-n câmp cu păsările Tale
Și bucuros se pierde pe ogoare,
Purtând pe umeri dimineți cu soare
Și umbre moi culcate peste cale….
Doamne,
E satul Tău și cuibul meu pierdut
Pe care-l port în aripile mele,
Cum aș purta o pulbere de stele
Din înălțimile prin care am trecut.

Rugăciune - Cad Fulgi Mari de Noapte și Zăpadă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doamne,
Cad fulgi mari de noapte și zăpadă
Pe drumuri și pe satul meu
Și înțeleg cât poate-un Dumnezeu,
Când mintea mea nu poate să mai vadă.
Se-ntind chilimuri albe pe uluci
Și urmele în urma noastră pier
— Un sat uitat între pământ și cer
Cu-o lume de poveri și de năluci.
Ce-Ți putem da din tot ce-avem,
Din simplitatea noastră de cătun,
În noaptea asta ninsă de Ajun,
Când stau la geam și din văzduh te chem.
N-avem decât colinde și copii
Și mâinile trudite ce se-nchină,
Păstrând în ele un licăr de lumină
Din soarele ce cură pe câmpii…
«.. Buni la suflet
boieri mari
că vă vin
colindători;
cu dogoare
de ponoare
cu troițe
de hotare;
cu crucuuri
de cocoare
și cu ramuri
roditoare.
Vestiți lumea
boieri mari
că venim cu magii-n sat
să cătăm un împărat;
cu izvoare
noi de soare,
cu plămadă
de ogoare
cu chervane
pe cărare
și cu must
în zăcătoare.
Gătiți masa
boieri mari,
c-aducem dinspre Rudari
și vreo câțiva păcurari.
cu mioare
de ninsoare
cu chimire
lucitoare;
cu chetorile
de floare,
și-n cavale
sărbătoare.
Puneți lavița de-argint,
cu polog de mărgărint,
cu chenare
de izvoare
și bungete
gânditoare;
c-a svâcnit
o stea-n cărare
și-un moșneag
cu barba mare
și cu fruntea
iertătoare,
a pornit
din casă-n casă,
cu urări
și cu odoare….
Ascultați boieri în tindă
cum curg zale de colindă,
și ninsoare
pe cărare
și lumini
tremurătoare
pe pridvoare….
Doamne,
Prin troiene-aleargă tot ce-Ți dăm
Din sufletul, din arătura noastră.
Coboară-Ți fruntea blândă pe fereastră
Și vin în sat cu noi să colindăm.
O mână prag, cu colindeți și nuci,
Te-o întâmpina curat ca și pe noi,
Vei aduna credințe-n pumnii goi
Ca-mpărăția Ta de aur să le duci.

Rugăciune - Eu Cred în Tine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doamne,
Eu cred în Tine,
Cred.
Cum cred în vânt,
În apă
Și-n pământ;
Și-n toate câte sunt
Spre lauda puterniciei Tale.
Cred, cum au crezut părinții mei,
Plugarii-aceia simpli, grei,
Cu chipul ars, posac și clăpăug,
Mereu aduși peste-un corman de plug,
Mereu robiți de-al țarinii belșug.
Plugarii-aceia ce-au crescut pe câmp
Cu gusterii, cu fluturii, cu viermii;
Cu ochii plini de-adâncurile vremii….
Eu cred în Tine, Doamne,
Cred,
Cum cred în vânt,
În apă
Și-n pământ;
Și-n toate câte sunt
Spre lauda puterniciei Tale.

Rugăciune - Întind Spre Tine Tânăr Trupul Meu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doamne,
Întind spre Tine tânăr trupul meu
Stejar crescut în ploaie și-n lumină,
Întind viața mea de freamăt plină
Rod de pământ sbucnit, rod greu.
Cu gura mea cât strugurul de ploaie,
Cu ochii mei mărgeanul cald de soare;
În brațe strâng cădelniți noi de floare,
Și urma Ta o strâng de prin zăvoaie.
Și rotitor, ca-n sara unei ape,
Cu tâmplele cântând de bucurii,
Las gândul cuib, să cadă-n veșnicii
Și brațele-n lumină să se-ngroape ….
Spre Tine mă înalț, senin și soare,
Din mâna Ta strig sufletul să bea …
— Stejar crescut din nemurirea Ta
Cu frunzărirea lumii călătoare …

Pastorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sub cununa zărilor
La mărgeanul mărilor,
lângă sânii norilor,
Clipesc stele
Logostele
Șiruri albe
De mărgele;
Flori de aur
Și inele
Cu luceferi
Printre ele…
Dar nu-s stele, logostele,
Nici șiraguri de mărgele
Cu luceferi printre ele;
Sunt turmele anilor
Anilor, ciobanilor;
Sunt turmele natului.
Natului, bărbatului
— Drum de veacuri, drum de stele
Prin păduri, peste muncele,
Cu ciobanii după ele —.
Bucur și-a pus turma lui
Sub perdeaua vântului
În geana pământului;
La mărgeanul mărilor
Sub cununa zorilor
lângă sânii norilor;
În mătasă de privaluri
Între liniști și-ntre maluri
lângă zariști, lângă valuri…
— Când mi-s ochii mări și punți
Mă cuprinde-un dor de munți,
Când mi-s ochii munți și soare
Mă cuprinde-un dor de mare;
— Taina vieții, taină grea
Cu nămeți de vreme rea
Cu toți codrii peste ea… —.
Voi argați, voi nouă frați,
În obezi de fier legați
Cu pământu-ngemănate
Cu pădurea cununate;
Până-n iarnă să-mi durați
Nouă târle, nouă sate
Cu pământu-ngemănate
Cu pădurea cununate;
Nouă sate-n nouă căi
lângă ape, lângă văi
Cu ostrețe de câini răi.
Cu porți mari de vâlvătăi,
Cu lumină prin odăi;
Că vă dau la fiecare
Câte-o mie de mioare
Nouă cai, nouă samare,
Nouă rânduri de șiștare
Nouă târni cu grunji de sare
Pentru noateni și sterpare.
Voi argați, voi nouă frați
Zările le cercetați
Stânele vi le-așezați.
Sub bătaia vântului
La rodul pământului
lângă vadul norilor
În calea cocorilor
Sub sprânceana codrilor.
Când o fi să trec spre munți
Să m-aștepte nouă nunți.
— Nouă nunți, cu nouă zări
Legănate de cântări;
Nouă turme, nouă sate
Cu pământu-ngemănate
Cu pădurea cununate…. —
Și-au plecat doinind în zori
Nouă turme de miori
Nouă frați, nouă argați.
— Nouă creste de Carpați —
Mânzărari în fier legați
De luceferi descântați
De lumină luminați
De cavale alintați;
Și s-au dus cu zările
Înălbind cărările;
Și s-au dus cu soarele
Luluind ponoarele;
Și s-au dus cu brumele
Să-și așeze turmele;
Sub bătaia vântului
La rodul pământului;
lângă vadul norilor
În calea cocorilor
Sub sprânceana codrilor…

Dincolo De Margini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lumina a lovit în crengi și-n case
Și satul s-a uitat năuc pe câmp.
Parcă strigă cineva-n răstimp
Dincolo de margini luminoase?
Au ieșit copii și iezi, și oi,
Și pluguri pe cobile și plugari.
Și satul își face în soare ochii mari
Să urmărească turmele de boi!
Unde-or fi, pe unde au pierit
Atât de mici, atât de trecători?
Și ochii lui sunt iezere de flori
În largul luminat de răsărit.
Ascultă tremurând în prag de case,
Vremea care trece peste câmp.
Parcă umblă cineva-n răstimp
Dincolo de margini luminoase?

Rugăciune - Spun Oamenii Că Tu cu Sfântu-Petru Odată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doamne,
Spun oamenii că Tu cu Sfântu-Petru odată,
Ai coborât la noi pe drumuri lungi de țară
Doi bieți moșnegi mărunți, cu traiste la subțioară,
Porniți domol, la drum, prin lumea toată.
V-ați potolit dogoarea-n ciuturi de fântâni
— Fântânile cu cumpeni de la noi —
Ați odihnit la umbră, cu mierlele-n zăvoi,
Și-ați pirotit cu noaptea și basmele la stâni.
Vroiați să știți, din rânduirea voastră
Ce s-a ales pe-un bulgăr de pământ,
Unde pădurile se leagănă de vânt
Iar Jiu-și poartă unda-n veac, albastră.
Și-ați întâlnit un om cu plugu-n câmp
Și v-a-mpărțit din azima lui săracă,
Pe mâna lui lumini de promoroacă
Punea privirea voastră în răstâmp.
Și lanul lui de aur a crescut,
Cu spicul plin, cât vrabia de greu
Și n-a știut c-a fost un Dumnezeu,
Acel ce-a stat o clipă și-a plecat….
Doamne.
Pe malul rupt strălucitor de soare,
Și-acum coboară Jiul către șes,
Iar eu Te-aștept, cântând, cu plugu-n mers,
Să-ți văd pe câmp nălbirea de picoare.
Și rodul meu să-l plec credinței Tale
Cu sufletu-mi, c-o vorbă de demult,
Că Tu cu Sfântu-Petru-odată ai trecut
Și Te-ai pierdut prin țară, cu apele la vale.

Rugăciune - Vezi Colo Sus pe Deal, Clipind în Soare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doamne,
Vezi colo sus pe deal, clipind în soare,
Ca niște bani mărunți, ce strălucesc și mint,
Unde rămâne Jiu-un fir de-argint,
— E satul meu pierdut printre ponoare.
Cu liniști lungi, cu funigei plecați,
Cu-nvârstături și cântece pe ogoare,
E-așa cum l-ai născut, Tu, Doamne, ‘n soare,
Cu case mici, cu râpi, cu plopi înalți….
Vezi colo ‘n gol, un pâlc rotat de ulmi,
Ce parcă-și spun o vorbă la ureche;
E-o poartă grea, și sus o turlă veche,
Ce din adânc răsare peste culmi.
Mai jos, e casa noastră cu pridvor
Și peste drum, în nalbe, o fereastră;
O sta și-acum privirea ei albastră
Căzută blând pe-al apelor izvor….
Dar ce-ți spun eu, când Tu le știi pe toate,
Când viermele din bulgăre Tu-l știi,
O! Iartă-mă dacă ‘ngăimez prostii,
— E satul meu cu rugăciuni curate.
Coboară cuibul lui tăcut și mic,
Și du o ploaie caldă roditoare,
Că ‘n ruga lui, un rug de câmp în floare,
Iar din pământ, un lan cu grâu în spic
Ți-o undui credința la picioare.

Rugăciune - De-Aici Cât Vezi Cu Ochii, O Roată De Lumină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De-aici cât vezi cu ochii, o roată de lumină
Pe lângă tufa Strâmbii, și-n poală peste vii,
Ascultă cum se-ngână o crilă de copii
Și cum se pierd cu turma în unduirea lină.
Pe-acolo în amiaza limpede de vară
O mai pluti din mine, un fulg de păpădie,
O pasăre-n răsură și-o goangă aurie
Vor ciuguli din anii ce-n mine-nserară.
Colo sunt teii Oancii cu creștetu-n lumini
Unde veneam în proor în dimineți de April
Împresurat de grâne și gânduri de copil
Ca să mă-ncing cu ramuri de tei și de arini.
Mă tăvăleam prin rouă puterea mea sporind,
Când Sfântu-Gheorghe crește în brazde de pământ
Și tâmplele-nsorite le răcoream în vânt
Iar ochii mei spre Tine suiau cărări de-argint.

Rugăciune - Ușor, Ușor, Să Nu Te Simtă Nimeni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doamne,
Ușor, ușor, să nu te simtă nimeni.
E seară de tăcere, seară-n casă …
Din streșini noaptea de Crăciun se lasă,
Și nu vorbește nimeni.
Doar ochii Tăi, cu liniștea-n odaie
Aprind lumina candelii de seară,
Și-adună blând pe tâmple-o primăvară
De vise mici, rotunde și bălaie.
O sanie de argint lângă fereastră,
A troienit ninsori de clopoței …
Și Tu trecându-ți mâna peste ei
Înbrobodește cu geana Ta albastră ….
Și-n cuibul lor de preșuri adormite
Coboară lin al stelelor șirag,
Că mâna Ta întinsă peste prag
A înflorit cu daruri aromite.