Daniel Vişan-Dimitriu – Armonia Tăcerii

Tăcerea iernii vrea, înfrigurată,o haină în culori strălucitoare,un curcubeu, o rază de la Soare,orice, doar să se vadă transformată.Vrea să se știe ruptă în cuvinterostite cald, prin ochi, sau doar prin șoaptece prelungesc dorințele în noapteîn amalgam de rece și fierbinte.Tăcerea noastră zace risipită,căci n-a putut troiene să închege,și nici acum nu poate înțelegecum, pentru … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Salba Spre Eternitate

Sub pașii noștri, singuri pe un drum,Se-aude trecerea de clipe-alese,Împrăștiind un delicat parfumDin frunze, pentru oameni, ne-nțelese.Au fost, în timp, dorințele din muguri,Apoi un verde-n rai de împliniri,Și-au căutat destinele prin cruguri,Iar ce-a rămas, foșnește-n amintiri.Să fie drum sau trecere prin viațaAsemenea c-o salbă de copaci,Cu început și cu sfârșit în ceațaPe care-ncerci, adesea, s-o … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Frunzele Din Ploi

S-au apucat afonii de soneteȘi scriu întruna, nu se mai opresc,De-mi vine să le spun, când le citesc:– Ce-ar fi să scoateți mâinile din ghete?.Când ritmul este iamb în versul vostru,Accentele-s, la voi, din doi în trei,Nu ca în versul plopilor aceiCe nu au soț, dar știu trecutul nostru.De-ați folosi și voi, un pic, tam-tam-ulCu … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Bariere

Părea că încearcă demersurisă-şi ţină aproape femeia,departe să-i ţină pe-aceiace-şi cântă amorul în versuri. Părea că-şi fereşte privireadin faţa acelora careconsideră viaţa datoaresă vină la ei cu iubirea. Şi, totuşi, atunci când destinul,de viaţă trăgând cu putere,i-a dat şi plăcerea, şi chinul,cerând în iubire să spere, n-a vrut, şi-a rămas cu suspinulde dincolo de bariere.Daniel … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Poemul Lupului Singuratic

Îl însoțești timid sub clar de lună,iar lupul singuratic te îmbiesă uiți de blana-i deasă, cenușie,și să-i alini a sângelui furtună.Să-ți amintești doar chipul lui din anulîn care v-ați iubit lângă izvoare,el, tânăr și frumos, tu, răpitoare,el, vântul ce adie, tu, oceanul.La marginea pădurii, pe o stâncă,neputincios în lupta cu blestemulîși cântă, într-un urlet lung, … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Vulturul de Vis

Pe aripi de zări, uneori,sau, poate, pe-un nor călător,apar, producându-mi fiori,imagini c-un vultur în zbor.E-același, puternic și trist,plutind liniștit pe un cerpictat ireal de-un artist,al artei umil mesager.Își poartă misterul tăcutși pare un vultur de focatunci când, pe cer apărut,îi face doar Soarelui loc.Îmi pare din timpuri desprins,contrast între piatră și lut,stăpân peste-un cer necuprinssub … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Umbra Florilor de Vis

Pașii tăi, prin visuri, și-au făcut cărareCe-mi străbate cerul nopților de dor,Ca o stea ce arde într-o căutareA iubirii-ascunse-n suflet muritor.Tălpile-ți sunt goale, calci ușor și-mi viiCaldă și ferice-n brațele deschisePentru-a te cuprinde și a-ți amintiSimfonia noastră-n mii și mii de vise.Voalul tău se-așterne-n umbra unor șoapteCe se-nalță tainic printre flori de vis,Atrăgând cu smirnă … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Ultima Zarază

Domnișoară, îmi pare ceva c-ai uitatȘi-mi e jenă, dar trebui’ să-ți spun,Căci un trup ca al tău e frumos și-i păcatDoar un loc să privesc, de nebun.Când ai buzele dulci și un păr auriuCe-mi stârnește prin inimă of,Cin’ te-a pus, chiar în față de suflet zurliu,Să te-apleci ca să-ți legi un pantof?.(Refren).Dac-ai ști ce zarvă … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Sărutul Din Zori – Gazel

Într-o zi, îmi vei fi răsăritȘi, la tot ce-am trăit, asfințit,Pe un țărm, cu privirea spre cer,Eu – în brațe cu tot ce-am dorit,Tu – privind în adâncu-mi de focȘi zâmbind pentru ce-ai deslușit.Ne vom scrie sărutul pe zoriȘi vom fi personaje de mitPe o scenă în care actoriÎn destin ce ne-a fost hărăzit,Vom fi … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Clipa De Gând

Sunt zile și zile ce vin și se duc,Se-agită cu gânduri ce-apar uneoriPrin clipele triste ori clipe-culori,Iar gândul, prin ele, e-adesea năuc.O clipă e vesel, o alta e trist,Provoacă un zâmbet sau pune un norÎn ochi ce scânteie a rouă de dor,Apoi se transformă în gând optimist.În zile cu gânduri în clipe-izbuc,Acelea în care mă-ntreb … Citește mai mult