Daniel Vişan-Dimitriu – Pagina 23

Valea Fericirii

Există undeva un loc ascuns privirilor / lacome de frumos. / De veacuri copacii îl … →

Mi-e greu să-i spun, simt un gol, / Iar nodul din gât mă trădează, / … →

Te-așteaptă-n nemișcarea tăcerii ruginii, / Cu umbra ta să mângâi întinsul lor covor / Pe-aleea-n … →

Prin lunca dintre dealuri trecea un mic pârâu: / O apă, două maluri, și eu, … →

Din iarna care s-a ținut departe, / N-a mai rămas nimic. Prin amintiri, / Nu … →

Tu, rătăcitoareo, iarăși te-ai pierdut / Pe cărări de toamnă, la apus de an, / … →

Pe cerul înserării se adună, / În străluciri de aripi sidefate, / Mirabilele păsări de … →

Simțeam că îmi lipsește. – Unde ești? / Am întrebat acolo, printre gânduri. / Nu … →

În alb, pe malul mării, fericită, / zâmbind, cu o privire visătoare, / stârnești bătăi … →

Potecile noastre-ntr-o zi / au fost observate de Soare, / iar el, pentru-a lui desfătare, … →