Dan Rotaru – Sonetul Împărțirii Stelelor

Frumoasa mea, mai toată săptămâna,pe rând, ne-am colindat și ne-a rămassă batem cerul, amândoi, la pasși să-i culegem stelele cu mâna.Va fi potop de foc și de lumină,luceferii vor încolți pe rând,cum fiecare celuilalt în gând,ca-ntr-o iubire pură, de rutină!Iubita mea, mi-e sufletul cărunt,iar pasul mi-e fierbinte, dar mărunt,și urmele-mi topesc, când calc, tot drumul.să … Citește mai mult

Dan Rotaru – Joc Pe Telefon

Eu am sărit din rândul lumii;La loc, tu vino să mă pui!Îngenunchează-n mine ulmii,ca într-un râu al nimănui.Ți-am dat jos puful de gutuie,azi, doar din urme te culeg,și ești cea care-n mine nu edecât un psalm ce-l înțeleg.N-aș îndrăzni să-ți spun Adio!,chiar de-aș vorbi în grai de val.De nu-mi știi viața, învață-o, ști-o,că o duc … Citește mai mult

Dan Rotaru – Sonetul Vecinătății Divine

Să-mi spui ce post la zei să-ți dau eu ție,că doar în cer știi bine să slujești:la Dumnezeu te-nchini când mă iubești,și-n capul mese-i ești, la-mpărăție!Stai, să nu pleci, că iarna mai așteaptă,de strâns mai sunt și-acum, prin câmp, zăpezi,de șchioapătă, prefă-te că n-o vezi,și fi-mi iubita cea mai înțeleaptă!Retrage-te în mine iar, dar rar,bifează-mi … Citește mai mult

Dan Rotaru – Sonetul Reciprocei Îndurări

De când ni le petrecem împreună,și-am terminat rezervele de timp,că-am folosit chiar zilele de schimb,plâng nopțile din ochiul lor de lună. Azi ne iubim ca pustnicii în schituri,la trup, jumate orbi, jumate muți,în celălalt definitiv pierduți,visând la răvășitele-așternuturi. Mă-ntrebi, nelămurită, de ce oare,azi, aerul împiedică să zboareaceeași pasăre ce altcândva. În cer, precum în apă, … Citește mai mult

Dan Rotaru – Marea Pierdere

(Poemul de noapte).Cu cât te vreau, cu-atât mai mult te pierd.Plecarea ta îmi bântuie prin gând.Copilărește vrei să te dezmierd,și mă trezesc iubindu-te plângând.Încerc să mă deprind a te uita,când spaima mă cuprinde delirândși-n taină se petrece viața ta,ca o nălucă-n lume lunecând.

Dan Rotaru – Sonetul Reîntâlnirii

Iubita mea, nu vii, dar te așteptpână ce-n vie vor muri ciorchinii,și lebedei, de viscolul luminii,o să-i înghețe cântecul în piept.Ascultă, greierii fac legământcu întunericul, c-o să revină,și calea, toamnei, iar o să i-o țină,când o să-nghețe palele de vânt!Revino și pe inimă îmi scrieiubirea, cu vin negru stors din vie!Chiar de ți-s pașii lovituri … Citește mai mult

Dan Rotaru – Sonetul Trecutei Toamne

Te uită, toamna-n suflete se lasăși ne aduce ce-am dorit un an!Croindu-ne din frunze un ghiozdan,să-i fim elevi în ultima ei clasă,Unde se-nvață rostul și menireade-a ne iubi-n neștire, cu nesaț,și-ntinsul și de mână și de lațîn care să cădem mimând uimirea!Unde-i trecuta toamnă, când, ehei,erai cea mai femeie din femeiși aruncai cu frunze moarte-n … Citește mai mult

Dan Rotaru – Sonetul Iubirii Supreme

Te știu la suflet, după cum te-mbraci,la inimă, precum îți este glasul,iubirea-ți e precum te poartă pasul,și te-nțeleg mai bine-atunci când taci.Când e devreme-n ochiul tău cel stâng,în ochiu-mi drept târziu e pentru mine,când rău ți-e-n arșiță, în frig ți-e bine,când tu-ți alinți viața, eu mi-o plâng.Iubește-mă de-acum cu indulgență,în nopțile ajunse la scadență,și cât … Citește mai mult

Dan Rotaru – Sonetul Ultimei Vieți

De tine mi-e departe și mi-e gercă-i între noi distanță de o toamnă.Poeții mor la fel ca tine, Doamnă,atât că-și sapă singuri groapa-n cer.Ce fericire-i când, de vrei să mori,ca la un semn, în loc de lumânare,la cap, ți-aprinde Dumnezeu alt soare,iar groapa ți se-acoperă cu nori!Iubind, poeții moartea și-o-nfiripă,că-s zilnic doar durere și risipă,imuni … Citește mai mult

Dan Rotaru – Sonetul Toamnei Risipiri

E-atâta toamnă părăsită-n jur,încât să te iubesc mă apucă fricasă nu rămână-n urmă mai nimica,iar sufletul, al trupului cusur.Nu mă iubi decât cât tu socoți,iar inima cât să te-ntinzi ți-o lasă!Mă-auzi cum mă-ntomnez și nici nu-ți pasăcă peste timp, să treci, nici tu nu poți.Nu te încrede-n visul nevisat,cât suntem, tu – stăpână, eu – … Citește mai mult