Dan Rotaru – Sonetul Ultimei Vieți

De tine mi-e departe și mi-e gercă-i între noi distanță de o toamnă.Poeții mor la fel ca tine, Doamnă,atât că-și sapă singuri groapa-n cer.Ce fericire-i când, de vrei să mori,ca la un semn, în loc de lumânare,la cap, ți-aprinde Dumnezeu alt soare,iar groapa ți se-acoperă cu nori!Iubind, poeții moartea și-o-nfiripă,că-s zilnic doar durere și risipă,imuni … Citește mai mult

Dan Rotaru – Sonetul Toamnei Risipiri

E-atâta toamnă părăsită-n jur,încât să te iubesc mă apucă fricasă nu rămână-n urmă mai nimica,iar sufletul, al trupului cusur.Nu mă iubi decât cât tu socoți,iar inima cât să te-ntinzi ți-o lasă!Mă-auzi cum mă-ntomnez și nici nu-ți pasăcă peste timp, să treci, nici tu nu poți.Nu te încrede-n visul nevisat,cât suntem, tu – stăpână, eu – … Citește mai mult

Dan Rotaru – Murind Trăind

Porți numai trupul, gol, prin lume, Doamnă,dar suflet mergător sunt astăzi eu.Ești stup, sunt miere, în această toamnă:stupar divin ne este Dumnezeu.De-or înflori a doua oară merii,nu-i semn de bucurie-n firea lor,ci-n ramuri li se odihnesc siberii,ce se întorc de la ecuator.De voi putea să te privesc vreodată,încet, să-mi treci, întreagă-n ochiul stâng,cu gura mea … Citește mai mult

Dan Rotaru – Joc Matinal Pe Telefon

Iubirea mea nu are azi plural;în ea își plânge chinul Dumnezeu.Pe lume cad zăpezi fără egalși bat la ușa sufletului meu.Să te aștept, n-am loc, nici veșnicie.Îmi vindec viața toată de trecut,în vorbe-amare, cum îți place ție,și-n trup de iarnă sufletul mi-l mut.Iubirea mea-n istorie-i singulară:cu ea se-mpacă numai viața ta.O simt curgându-ți lin prin … Citește mai mult

Dan Rotaru – Poligonul Iubirii

Simt cum cuvântul mi-arde gura,când, în absență, te rostesc,de parcă-ai fi chiar băuturaacelor ce, iubind, postesc.Te faci, cu vremea, amintire.Îți știu și viața pe de rost,ca și cum eu ți-aș fi zidire,iar tu, cădere mi-ai fi fost.Încă o oră și-ncă unamai trec din timpul nepermisce ne va fi întotdeaunaun poligon marcat cu vis.

Dan Rotaru – Retrospectiva De Final

Știi ce frumos trăiai la mine-n palme?Îți domoleam și părul, din văpăi,privirile-ți șiroiau, prea calme,și două focuri erau ochii tăi.Ai timp și azi să mai trăiești din mine,cât, fulgerului, să aprindă-un nor.Parcă-aș călca prin morțile virgine,atât de-atent pe tine azi te mor.În umbra clipei, nu pot, ia aminte,să-ți dau lumină-ntr-un buchet de flori,ci numai, în … Citește mai mult

Dan Rotaru – Sonetul Ultimelor Zece Secunde

Să te întorci, azi, ochii mei te-așteaptă,de-ai sta o viață, nu s-ar săturași-n fața ta, sfios, m-aș închinaîncet, ca un stângaci cu mâna dreaptă.E între noi atâta depărtare,că seminții nu pot s-o strângă-n sul,de-o trece sufletul, mi-l ia și du-l,că-s înecatul scos la mal de mare!Când mi-e de tine cald de prea mult rece,ascultă, cum … Citește mai mult

Dan Rotaru – Sonetul Celei Care Mă Are

De n-ai fi tu, n-ar fi nici vorbe-n șoapteși-un vacarm de voci m-ar chinui,nici orele să le împart n-aș ști,pe anotimpuri, între zi și noapte.De n-ai fi tu, n-aș încăpea de îngeri,de n-ai fi tu, n-aș ști de Dumnezeuși ochii-acoperiți mi-ar fi mereude lumile pierdute în răsfrângeri.Cât de departe-i inima, zi tu,când bate-o dată Da, … Citește mai mult

Dan Rotaru – Sonetul Ca Un Psalm

Din trupul tău, nimic nu-mi prisosește.Nici prea devreme nu-i, nici prea târziusă-auzi că-n inimă, ca-ntr-un pustiu,nisipul, de o vreme, rana-mi crește.De vrei să ne iubim ca-odinioară,să vii să schimbi fitilu-n lumânări,iar ochilor, le pune noi cătări,și-n lume, noapte fă mai de cu seară!Întârzie în el, că nu-i păcat,de trup, de-i patul suprasaturat!Iubește-mă tăcând, ca-n mănăstire,citește-mi … Citește mai mult

Dan Rotaru – Sonetul Primei și Ultimei Dimineți

Nu-i mult, și iarna-n viață o să vină:va fi atâta liniște încâtvom auzi doar moartea, și atât,trezindu-ne-ntr-o altfel de lumină.Pe umărul meu capul să ți-l lași,și amândoi să ne-ascultăm trecutul,ne vom iubi sfârșind cu începutul,și înapoi vom face-ntâii pași.Noi ne brodim în gând și în visări,îmi ești ce-i este țărmul unei măriși păsării, aripile și … Citește mai mult