Nu, dragii mei, lăsați mâhnirea!
E timpul care ne-a schimbat,
Zadarnic luptă amintirea,
Nu-nvie arborul uscat!
Ne-a despărțit de mult destinul,
Ne-a înrăit al vieții greu.
Azi ne-a rămas prieten vinul,
Și tinerețea e-n căminul
Și-n catalogul din liceu.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a pierderilor suferite. Amintirile sunt evocate cu melancolie, iar singura consolare pare să fie vinul și rememorarea tinereții. Destinul implacabil și greutățile vieții sunt teme centrale, sugerând un sentiment de regret și acceptare a prezentului.