Versuri corectate și adnotate
Un sărac privea la steleCum te uiți la un tezaurȘi zicea: Oh, ce de aurDoarme-n ele! Și, pe când murim de foame,Goi, nemernici și uitați,Voi zăceți cu ochiul numaiLa bogați. D-aia strig, pe frigul ăsta,Hai! Ciocniți-vă-ntre voi!Să mai plouă nițel aurȘi pe noi!
Iubirea mea nu-i zvon de șoapte,Nici mandolină pe sub geamuri,E vânt sălbatic, vânt de noapte,Ce smulge flori și frânge ramuri.De-ți place urletul furtuniiȘi balul mării-nfuriate,Cu frică pleacă-te spre iadulÎn care dorul meu se zbate.Dar dacă-n inima ta plinăNu-ncap simțirile eterne,Atunci înfundă-ți capu-n perneȘi-adormi în cânt de mandolină!
Nu-și amintește să fi plâns,Simțindu-și inima cum bate.Și mâini de dor înflăcărateNici un amant nu i le-a strâns.Și nici părerile de răuSau vorba dulce, ruptă-n șoapte,N-a turburat în nici o noapteTăcerea sufletului său.Azi neaua vremii-i ninge-n păr,Și-n ochi cu lacrimi deșarteCe lacom soarbe dintr-o carteIspititorul adevăr!Și melancolica bătrânăCe nu știuse să trăiască,Ar vrea-nainte să citească,Dar … Citește mai mult
Cel mai obraznic din stejariCerta modestul trandafir:Zău, de-ndrăzneala ta mă mir,Cu mine tu să te compari?Cu vârful meu eu sparg azurulȘi sunt prieten cu vulturul,Și trunchiul meu nu sunt în stareTrei oameni să-l cuprindă.Ar trebui să mă admiri!Așa e, dar tu faci doar ghindăȘi eu fac trandafiri.
Posada, iulie 1906.Priviră împreună de sus, de pe terasă,Egiptul cum adoarme sub cer năbușitor,Și Nilul ce prin deltă își duce călătorSpre Sais și Bubaste, alene, unda grasă.Și-atunci romanul simte sub zaua ce-l apasă,Ostaș robit ce-n somnu-i adoarme zâmbitor,Cum tremurând leșină pe sânu-nvingătorFrumosul trup ce moale pe umeri i se lasă.Și-ntoarce chipul palid, din părul ei … Citește mai mult
În păru-i blond își prinse unaO roză roșie-nadinsS-aprindă-n ochi un foc nestinsȘi-n multe suflete.. furtuna!.În păru-i negru, însă, brunaUn palid trandafir și-a prins.Pe chipu-i fin părea c-au ninsPetale crinii, raze luna.Întreaga sală, -nfioratăPrivea cum blonda zvăpăiatăP-atâtea brațe se lăsa.Și-n colț, timidă, gânditoare,Ce trist privește sora saLa roza roșie cum moare!