Cezar Ivanescu – Versuri.pro

Efebul de la Maraton

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Frumos am fost precum
efebul de la Marathon
și meșterii Atenei bătură o medalie
de aur, să rămână chipul meu
de-a pururi tânăr și strălucitor!
Acuma sunt bătrân și
mi-am pierdut și toată strălucirea
și orice bețivan mă-njură
în porturi, prin tavernele Atenei;
ce mai contează acest zombi,
sufletul meu e-nmormântat acolo
în Glorie: frumos efeb mort
singur înfruntând întreagă
o oștire de barbari!

Jeu d'Amour (In Somno)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dormeam subt Pomul Vieții, rainic pomn,
când s-a-ndurat în mine Sfântul Domn
și trupul de genune mi-a deschis
rănindu-mă adânc în somn și-n vis.
Și te-am pierdut, femeia mea, de cum
cu ochiul meu de rană te văzum,
streină sfântă precât Sfântul Domn
de-acum, de-acum numai în vis și-n somn.
Izvorâtoarea mea de crunt haviz,
de-acum, de-acum numai în somn și-n vis,
streină sfântă precât Sfântul Domn,
de-acum, de-acum numai în vis și-n somn!

Ecpyrosis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pământule, Tu, Maica mea, şi voi,
Femei ale Pământului
care m-aţi legănat în pântece,
arde şi arde şi Sufletu-mi frige,
Sufletul meu strălucind
mai strălucitor
decât o mie
de miliarde de sori, –
arde şi-n veci nu se mistuie
de o mie de miliarde de ori,
Carnea mea cu ochii sfârâitori!

La Nymphette

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Trup alb de fată care vei muri
Suflet care n-a gustat știința morții
Ca pe o bazilică
Viermii te vor ocoli:
Nu-ți va fi luat decât părul
Care-ți acoperă capul și sexul
Spre a rămâne unică-n perfecțiune
În pământ, sâmbure viu și alb
Al unui rod întunecat:
Pentru tine nu va fi moartea.
Or, numai oamenii cu mâna de varice
Plug vor implanta să iasă bobul sacru
Și sânii ți-i vor despărți unul de altul!

Sala de Gimnastică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

lui Virgil Mazilescu.
Sala de gimnastică ne așteaptă
Vom păși pe vârfuri doar
Nimeni nu va ști că-n noaptea asta
Vom veni în sală iar.
Carnea albă-n noapte o să cânte
Mușchii-or să se-ntindă lin
Ca un cor de suflete ce-s gata
Să-și ia zborul lor deplin.
Marmura tăcută o să sune
Țeasta când ne-o vom izbi.
Nu te teme, -i noaptea-n care
Sânge nu se va ivi.
Ca pe-o oarbă-ncet te voi conduce
Inima-ți voi potrivi
Să se-nfigă-ncet în raza lunii.
Singur eu voi suferi.
Ca pe-un orb de mână mă vei duce
Nu te voi putea privi
Și va fi cu-atât mai pură noaptea
Cu cât nu ne vom iubi.
Sala de gimnastică ne așteaptă
Trupul cere zi de zi
Mai frumos să facem trupul vieții
Și ușor ca-n prima zi.

Jeu d'Amour (Madrigal)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tu ești, tu, cea mai frumoasă,
Ia-mă, ia-mă și mă du,
Tu mă duci mereu acasă
Ori mă duci spre Moartea tu,
Tu ești, tu, cea mai frumoasă,
Ia-mă, ia-mă și mă du,
Tu mă duci mereu acasă
Ori mă duci spre Moarte tu?

Tu, Prințesa mea Copilă,
Eu sunt Prințul tău Copil,
Du-mă-n Țara cea cu Milă
cum duci Maiul în April,
Tu, Prințesa mea Copilă,
Eu sunt Prințul tău Copil,
Du-mă-n Țara cea cu Milă
cum duci Maiul în April!

Binecuvânteze Domnul
Și Aprilie și Mai
Și să-ți privegheze somnul
Îngerul pe care-l ai,
Binecuvânteze Domnul
Și Aprilie și Mai
Și să-ți privegheze somnul
Îngerul pe care-l ai!

Binecuvânteze Domnul
Și mai mult, cu mai mult har,
Pe acei născuți subt Pomnul
vieții-n luna lui Gustar,
Binecuvânteze Domnul
Și mai mult, cu mai mult har,
Pe acei născuți subt Pomnul
vieții-n luna lui Gustar!

Tu ești, tu, cea mai frumoasă,
Ia-mă, ia-mă și mă du,
Tu mă duci mereu acasă
Ori mă duci spre Moarte tu,
Tu ești, tu, cea mai frumoasă,
Ia-mă, ia-mă și mă du,
Tu mă duci mereu acasă
Ori mă duci spre Moarte tu?

Feerie cu Mâini Tăiate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În vis vin oameni mici,
mici-omuleți ca libelulele
și fură încălțările – îmi fură
încălțările
și-apoi mai mici dispar
prin gaură de șoareci. Și
cu-acest vis rizibil ies
din vis: și trec prin pâcla
somnului spre tine: înger
enorm de teracotă:
și-ntind mâinile: și-mi
scapă plutind departe:
le zăresc în zare:
din milă mă cuprind
(Venus din Milo)
fără de brațe
și cânt la un pian
divin fără de clape
un clavecin: și-o harpă:
plâng mâinile plecate
de acasă: acuma sigur
cumpără din piață
sacoșe-ntregi de proaspete
surâsuri gingașe delicate
obviente: și bețigașe
parfumate: vii din China
sau din Hong-Kong?
aduci un cap de Buddha
cutii de lemn din lemnul
care învelește Moartea
ca-ntr-un parfum de mosc:
ești? cine ești
acel care-mi aduce
mâinile la buze și le
sărută? n-or să se-ntoarcă
la mine niciodată
ca slugile acelea credincioase
jignite maltratate-ndepărtate
de casa părintească de moșie
când vine arendașul
și le schimbă
cu-ale lui curve iuți
dar iuți la treabă!

Jeu d'Amour (Corabie)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Corabie, corabie, când plouă-mi pare casa o corabie,
Corabie, corabie, trupul tău gol pe care-l poartă sângele!
De lacrimi trupul tău e ud,
ești fericită că-ți ascult
Plângând îndrăgostit de tine sângele,
Plouă în după-amiază mult,
Plouă ca-n vremuri de demult
Când te duceam spre casă-ntr-o corabie!
Nici timp nu e, nici loc nu e – plouă pe mare, Vremea-și pierde sângele,
Albastră e, albastră e, făptura ta, albastra mea corabie!
Când plânsul ploii s-o opri,
de care țărm ne vom lovi
Albastră, voluptuoasa mea corabie,
Cu untdelemn preasfânt te-am uns,
Cu ploi de aur te-am pătruns
La verde țărm care în urmă noastră e!
Corabie, corabie, ca suferința albă-a unei lebede,
Prea repede, prea repede în casa morții mă coborî prea repede!
Fără cuvânt, fără cuvânt
Primit în trupul tău cel blând,
Cu moartea mea singur mă lași prea repede,
Fără cuvânt, fără cuvânt
În moartea mea mă pierd mai blând
Ca tine, sfântă, pură și tăcută e.
Corabie, corabie ca tine-mi pare Moartea o corabie,
Corabie, corabie, trupul tău gol pe care-l poartă sângele!

Sutra XXIV (Tao)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Larei.
Acestea – versuri – ți le închin ție
scrise la anii tăi de-acum
când eram ca Îngerul
și Moartea mă atingea
ca o de sine-a trupului lumină:
grijește-te mai mult de Trup
că singur el îți ține Sufletul
(și piere în veci fără urmă!)
iar zeitatea îl privește
cu miile-i de ochi vineți:
e plin de plâns cum numai o Ființă
de bunătatea toată este plină!.
Cezar Ivănescu
(postum)

Închinare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când acasă mort ți-oi veni ție,
tu să nu te sperii, să nu plângi,
ochii tăi, oglinzi de Veneție,
tot de nevenirea mea adânci,
pleoapa ta cea albă-vineție
s-o cobori și sufletul să-ți strângi,
când acasă mort ți-oi veni ție
tu să nu te sperii, să nu plângi
pleoapa ta cea albă-vineție
s-o cobori și sufletul să-ți strângi!
Tu, cămașa lui Hristos, cămașă,
ca-ntr-un leagăn iară să mă culci,
ca pe pruncii negrăiți mă-nfașă
tot în alintare și în giulgi,
Maica mea de suferinți frumoasă
toate-a tale-s sfinte și sunt dulci,
tu cămașa lui Hristos cămașă
ca-ntr-un leagăn iară să mă culci,
ca pe pruncii negrăiți mă-nfașă
tot în alintare și în giulgi!