lui Virgil Mazilescu.
Sala de gimnastică ne așteaptă
Vom păși pe vârfuri doar
Nimeni nu va ști că-n noaptea asta
Vom veni în sală iar.
Carnea albă-n noapte o să cânte
Mușchii-or să se-ntindă lin
Ca un cor de suflete ce-s gata
Să-și ia zborul lor deplin.
Marmura tăcută o să sune
Țeasta când ne-o vom izbi.
Nu te teme, -i noaptea-n care
Sânge nu se va ivi.
Ca pe-o oarbă-ncet te voi conduce
Inima-ți voi potrivi
Să se-nfigă-ncet în raza lunii.
Singur eu voi suferi.
Ca pe-un orb de mână mă vei duce
Nu te voi putea privi
Și va fi cu-atât mai pură noaptea
Cu cât nu ne vom iubi.
Sala de gimnastică ne așteaptă
Trupul cere zi de zi
Mai frumos să facem trupul vieții
Și ușor ca-n prima zi.
Sensul versurilor
Piesa explorează o întâlnire nocturnă într-o sală de gimnastică, unde corpurile se mișcă și se transformă într-un dans al suferinței și al purificării. Versurile sugerează o căutare a frumuseții și a ușurinței, dar și o acceptare a durerii și a sacrificiului în relațiile interumane.