Larei.
Acestea – versuri – ți le închin ție
scrise la anii tăi de-acum
când eram ca Îngerul
și Moartea mă atingea
ca o de sine-a trupului lumină:
grijește-te mai mult de Trup
că singur el îți ține Sufletul
(și piere în veci fără urmă!)
iar zeitatea îl privește
cu miile-i de ochi vineți:
e plin de plâns cum numai o Ființă
de bunătatea toată este plină!.
Cezar Ivănescu
(postum)
Sensul versurilor
Poezia explorează fragilitatea vieții și importanța corpului ca suport al sufletului. Moartea este prezentată ca o atingere familiară, iar divinitatea observă cu compasiune condiția umană plină de suferință.