https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/cesar-vallejo-urna https://versuri.pro/cesar-vallejo-urna#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=89180 →]]> Sunt oarbă pasăre măiastră
ce prin lentila unei răni privește,
de globul pământesc legată
ca de o urnă care se rotește.
Și lama sunt; dar mă silește
prostia cea vrăjmașă să sfâșii
volutele de goarnă,
volutele de goarnă strălucind de silă,
muiate-n vechiul yaravi.
Sunt puiul unui condor jumulit
de archebuza cea latină;
plutesc în Anzi la suprafața omenirii
precum eternul Lazăr de lumină.
Mai sunt incașul har ce se frământă
în aurite temple botezate-n
fosfați de rătăcire și cucută.
Arar, simt cum din pietre stă s-asmută
o pumă, nervii rupți, prin moarte.
A Soarelui dospire;
zațuri de umbră, de simțire!

]]> https://versuri.pro/cesar-vallejo-urna/feed 0 https://versuri.pro/cesar-vallejo-iubire https://versuri.pro/cesar-vallejo-iubire#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77723 →]]> Pupile stinse nu te mai răsfrâng, iubire;
Mult inima idealistă te-a jelit!
Așteaptă, larg deschise, ale mele potire
Azimile-ți de toamnă și-un vin de răsărit.
Amor, divină cruce, împrăștie-n pustiire
sânge astral, ce știe-a visa și-a plânge-avan.
Pupile stinse nu te mai răsfrâng, iubire,
dorite, temătoare de-un plâns răsăritean!
Nu-mi ești pe plac, iubire, când te găsesc distantă,
Trasă la sorți în falduri de veselă bacantă
Sau în plăpânde, cârne, profiluri de muiere.
Iubire – descărnată, puroi care uimește –;
iar eu, ca Dumnezeu, să fiu cel ce iubește
și procrează fără beția din plăcere!

]]> https://versuri.pro/cesar-vallejo-iubire/feed 0 https://versuri.pro/cesar-vallejo-glasul-oglinzii https://versuri.pro/cesar-vallejo-glasul-oglinzii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77708 →]]> Așa se scurge viața, ciudată amăgire.
O pală de senin însuflețind ciulinii!
Lângă dogma greutății
ucigătoare, sofismul Binelui și-al Judecății!
Am prins la întâmplare, ce mâna doar atins-a;
miresmele zburară, și-n ele am simțit
un putregai, la jumătatea drumului ivit
pe-un trunchi uscat, de măr. Era Iluzia, stinsă.
Așa se scurge viața,
în mârșava cântare-a bacantei istovite.
Eu merg, plin de neliniști, înainte,
bolborosindu-mi marșul funerar.
Lângă brahmanici elefanți regali
și-n josnica rumoare de clocot mercurial,
– urări cioplind în stâncă – perechile cum curg,
purtând o cruce-n gură, ca un uitat amurg.
Așa se scurge viața – de Sfincși orchestră vastă,
ce-și leapădă în Haos funebra defilare.

]]> https://versuri.pro/cesar-vallejo-glasul-oglinzii/feed 0 https://versuri.pro/cesar-vallejo-violenta-orelor https://versuri.pro/cesar-vallejo-violenta-orelor#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77724 →]]> Toți au murit.
A murit Donia Antonia, răgușită, care făcea
pâine ieftină în oraș.
A murit preotul Santiago, cel căruia-i plăcea
să-l salute tinerii și fetele, răspunzându-le
tuturor, fără deosebire: „Bună ziua, Iosif! Bu-
nă ziua, Maria!”.
A murit tânăra aceea blondă, Carlota, lăsând un
copilaș de câteva luni, care a murit după aceea
la opt zile după mama lui.
A murit mătușa Albina, care știa să cânte
atât de frumos despre vremuri apuse și moște-
nite, în timp ce cosea în coridor, pentru Isidora,
slujnică din naștere, preacinstită femeie.
A murit un bătrân chior, al cărui nume nu mi-l
aduc aminte, dar care dormea la soarele dimi-
neții, rezemat de ușa tinichigiului din colț.
A murit Fulger, câinele cât mine de înalt, ră-
nit de un glonț al nu se știe cui.
A murit Lucas, cumnatul meu, cel de care-mi a-
mintesc când plouă și pe care nu-l pot înlocui
cu nimeni.
A murit mama în revolverul meu, în pumnii
mei sora și fratele în mațele mele în-
sângerate, toți trei legați prin aceeași tristă
tristețe, în lunile de august, an după an.
A murit cântărețul Mendez, înalt și foarte beat,
cel care scotea din clarinet melancolii întregi,
făcând să doarmă găinile din cartierul meu mai
înainte de apusul soarelui.
A murit eternitatea mea și stau s-o priveghez.

]]> https://versuri.pro/cesar-vallejo-violenta-orelor/feed 0 https://versuri.pro/cesar-vallejo-drojdii https://versuri.pro/cesar-vallejo-drojdii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77709 →]]> În după-amiaza asta plouă ca niciodată; și nu
am poftă să mai trăiesc, inima mea.
După-amiaza asta e blândă. De ce să nu fie?
S-a-mbrăcat în grație și mâhnire; s-a-mbrăcat ca femeie.
În după-amiaza asta plouă la Lima. Și eu mi-amintesc
de-nfricoșatele peșteri ale ingratitudinii mele;
de stana-mi de gheață deasupra macului ei,
mai grea decât acel: „Nu fi așa!” al ei;
de florile mele negre, cumplite; de barbara,
uriașa lovitură de piatră; și de răstimpul glacial.
Cu uleiuri aprinse, demnitatea-i tăcută
va pune punct.
De-aceea, în după-amiaza asta, ca niciodată merg
cu bufnița asta, cu inima asta.
Și alții trec alături; și vazându-mă așa de trist,
iau o bucățică din tine
în faldul abrupt al mâhnirii mele adânci.
În după-amiaza asta plouă, plouă tare. Și nu
am poftă să mai trăiesc, inima mea!

]]> https://versuri.pro/cesar-vallejo-drojdii/feed 0 https://versuri.pro/cesar-vallejo-fratelui-meu-miguel https://versuri.pro/cesar-vallejo-fratelui-meu-miguel#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77725 →]]> In Memoriam.
Frate, stau azi pe banca de acasă,
de unde adânc ne doare lipsa ta!
Mi-amintesc, ne jucam în acest ceas, iar mama
ne mângâia: „Însă, copii…”.
Acum eu mă ascund,
ca altă dată, toate aceste rugi
de seară, și sper că tu nu mă găsești.
Prin sală, prin vestibul, coridoare,
apoi, te ascunzi tu, iar eu nu te găsesc.
Mi-amintesc, începeam să plângem,
frate, în acel joc.
Miguel, tu te-ai ascuns
într-o noapte de august, înspre zori,
însă, în loc de-a te ascunde râzând, erai trist.
Și inima ta geamănă din aceste seri
stinse s-a întristat că nu te mai găsește. Și-acum
cade umbra în suflet.
Ascultă, frate, nu întârzia
ieșind. Bine? Se poate îngrijora mama.

]]> https://versuri.pro/cesar-vallejo-fratelui-meu-miguel/feed 0 https://versuri.pro/cesar-vallejo-septembrie https://versuri.pro/cesar-vallejo-septembrie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77710 →]]> Demult, în noaptea de septembrie, tu
cu mine-atât de bună-ai fost… că m-a durut!
Eu nu știu ce-a urmat; vezi de aceea
nu trebuia să fii atât de bună, nu.
În noaptea-aceea-ai plâns când m-ai văzut
ermetic și tiran, bolnav și trist.
Eu nu știu ce-a urmat… vezi, de aceea
nu știu de ce-am fost trist… așa de trist!
Numai în noaptea suavă, de septembrie,
în ochii-ți de Magdală-am uzurpat
distanța până la Tata… ți-am fost drag!
Dar într-o altă seară de septembrie,
pe jarul tău am împroșcat, dintr-o mașină,
băltoaca nopții de decembrie.

]]> https://versuri.pro/cesar-vallejo-septembrie/feed 0 https://versuri.pro/cesar-vallejo-absent https://versuri.pro/cesar-vallejo-absent#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77726 →]]> Absent! Dimineața în care plec
mai departe, spre Mister,
ca urmând linia inevitabilă,
picioarele tale vor aluneca în cimitir.
Absent! Dimineața mă duc la plajă
din marea umbrei și din imperiul liniștit,
ca o pasăre mohorâtă mă duc,
panteonul alb va fi captivitatea voastră.
Va fi devenit noapte în ochii tăi;
și vei suferi și apoi vei lua
albi lacerati penitenti.
Absent! Și în propriile tale suferințe
trebuie să treacă între un strigăt de bronzuri
un pachet de regrete!

]]> https://versuri.pro/cesar-vallejo-absent/feed 0 https://versuri.pro/cesar-vallejo-agapa https://versuri.pro/cesar-vallejo-agapa#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77711 →]]> Azi n-a venit nimeni să-ntrebe;
nici nu mi-a cerut nimic în seara aceasta.
N-am văzut nici o floare de cimitir
în atât de vesela litanie a luminilor.
Iartă-mă, Doamne; ce puţin am murit!.
În seara aceasta toţi, toţi trec
fără să mă-ntrebe nici să-mi ceară ceva.
Şi eu nu ştiu ce se uită şi rămâne
rău în mâinile mele, ca un lucru străin.
Am ieşit la poartă,
şi-mi vine să le strig tuturor:
De le lipseşte ceva, aici să rămână!
Pentru că-n toate serile acestei vieţi,
eu nu ştiu cu ce porţi dau de o fată,
şi ceva străin preia sufletul meu.
Azi n-a venit nimeni,
şi ce puţin am murit în această seară.

]]> https://versuri.pro/cesar-vallejo-agapa/feed 0 https://versuri.pro/cesar-vallejo-mai https://versuri.pro/cesar-vallejo-mai#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=77727 →]]> Domesticul fum, în zori, își descântă
pe miriști mirosu’;
băcița găteje adună și cântă,
strigând aleluia!
Roșiatic și roșu.
Abur de cuhnă, dejun pregătit
de fluturi în astă-auroră vitează.
Luceafărul ultim, ce pleacă grăbit,
o bea și, deja, l-amețește dulceața;
Lunaticul puști tânjind dimineața
pe-un colț de crepuscul visează.
Sunt pofte aprinse pentru masa de prânz,
să bei din pârâu, să fugi să te-ascunzi!
Să fluturi cu fumul pe bolta înaltă;
și toamnei, pe vânt, să-i fii un desfrâu,
căutând câte-o Ruth divină, curată,
ce-și lasă fiorul blândeții-nspicate
sub mirul ebraic din lanul de grâu!.
Pe umăr, cuminte, o coasă zurlie,
hectarele – semn de trufie,
la Irichugo merge țăranul, sub crug.
Și-n fiecare braț ce seamănă c-un jug
se-nvâltorează feroasa-i sevă palpitând,
ce în sforțarea creatoare scânteiază,
precum un tragic diamant smuls din pământ,
prin porii mâinii veșnic trează,
ce n-a bizantinizat mănușa, încă.
Sub verzi arini un arc se conturează
– o cruciadă de fructe-n metastază!.
O tânără ce-și plânge
doinita limbă-n zori de sânge,
culege – o, Venus cea sărmană! –
crudace lemne-nmiresmate
cu brațele ei nude și bărbate,
sculptate în aramă.
În timp ce o vițea,
înnebunită de cățea,
pe pantele cutezătoare
fuge, dând zilei roditoare
un imn vergilian, smuls din talanga sa!.
În fața unui coviltir,
bunicul indian fumează;
și-n muntele-amurg de trandafir,
altarul primitiv se tămâiază
cu-aromă de tabaco.
Așa apare fantasticul respir
al epopeicului huaco,
aroma mitică din lotușii de-aramă,
albastrul fir ce suflete destramă!.

]]> https://versuri.pro/cesar-vallejo-mai/feed 0